Când înțelepciunea umană se substituie Evangheliei Crucii

1 Corinteni 1:22-24

Iudeii, într’adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

În tabăra Evanghelică există trei tipuri de Biserici și trei tipuri de predicatori. Există Biserici ce pun accentul pe înțelepciune și predică înțelepciunea umană, există Biserici ce sunt obsedate cu minunile și pe acestea le cântă, le propagă, le clamează în fața mulțimilor ignorante, dar infatuate de miracol, și există Biserici și predicatori care pun accentul pe Evanghelia Crucii, deși acest mesaj este dezavuat de cei ce predică înțelepciunea umană și disprețuit de cei ce caută minuni. Dar Evanghelia Crucii este înțelepciunea lui Dumnezeu și singurul mesaj ce poate mântui pe oameni! Regretul este că cei ce predică acest mesaj sunt în minoritate! Doar aceștia însă sunt fideli mesajului pe care Dumnezeu ni l-a dat să îl proclamăm.

Trebuie să recunoaștem deschis că Mesajul Crucii, Evanghelia lui Christos cel Răstignit, nu mai are tracțiune pentru cei mai mulți oameni ce frecventează Bisericile. Preferă altceva, și există predicatori care sunt gata să le ofere ceea ce doresc! Ce preferă unii oameni în locul Evangheliei Crucii? Preferă înțelepciunea umană, numită gândire pozitivă, care este propagată prin ceea ce în ultima vreme a ajuns să fie numită predicare motivațională. Dar deși ținută la mare cinste și proclamată de la multe amvoane, gândirea pozitivă sau predicarea motivațională nu poate să mântuiască pe oameni!

Ce este gândirea pozitivă?

Este mesajul care

e propovăduit de foarte mulți predicatori contemporani, este mesajul la care ascultă mulți creștini închipuindu-și că ascultă Evanghelia, dar de fapt ascultă un mesaj străin de Evanghelie, opus crucii Domnului Isus. Așa cum unii preoți vorbesc de „crucea Domnului Isus”, dar mesajul lor nu e în mod real despre crucea sau suferința Domnului, tot așa, există predicatori care vorbesc de Evanghelia Domnului Isus, dar de fapt prezintă un mesaj al gândirii pozitive ce se substituie Evangheliei.

Gândirea positivă este o tehnică, o tehnică ce tinde să schimbe atitudinile și trăirile prin încurajarea optimismului. Ți se spune că dacă gândești pozitiv, îți rezolvi problemele vieții! Poți să te folosești de multe materiale pentru ajunge să gândești pozitiv, te poți folosi inclusiv de Biblie! Este tocmai ceea ce fac predicatorii motivaționali. Se folosesc de Biblie ca să schimbe gândirea ascultătorilor, să o facă pozitivă. Efectul gândurilor pozitive asupra vieții a fost un subiect îndelung discutat de o serie de gânditori și i se acordă valoare constructivă de către cei maimulți din oamenii care au încercat gândirea pozitivă, utilizând dinamica minții sau vizualizarea. Ați auzit de Norman Vincent Peale, părintele gândirii pozitive din America. Timp de multe decenii el a ținut discursuri, numite predici, și a publicat mesaje pe tema beneficiilor gândirii pozitive. El are mulți discipoli, răspândiți astăzi peste tot în lume.

În Houston un predicator foarte popular a cumpărat un stadion și acolo adună 40,000 de oameni ca să îi asculte mesajele motivaționale. Nimic din Evanghelia crucii Domnului Isus! Peste drum de noi este o Biserică numită Harvest, unde predicarea nu este altceva decât „motivational preaching”. Mulțimea ce chipurile se închină acolo nu are habar că Evangheliei i s-a substituit un mesaj motivațional! Desigur că există predicatori motivaționali care au păstrat ceva din Evanghelie, în timp ce alții au abandonat-o cu totul. De fapt este ceea ce apostolul Pavel atenționa pe cei din Corint. Unii, așa erau grecii, căutau înțelepciune, înțelepciune umană, înțelepciune dezvoltată și formulată de oameni, și lăsau la o parte înțelepciunea lui Dumnezeu.

Gândirea pozitivă nu este gândirea sau înțelepciunea lui Dumnezeu! Mesajul gândirii pozitive nu este mesajul Crucii lui Christos! Gândirea pozitivă este înțelepciune umană, total opusă înțelepciunii lui Dumnezeu (cf. Iacov 3:15)! Apostolul Pavel declară că deși unii oameni caută înțelepciune (e vorba de înțelepciune umană), și așteaptă să le oferim înțelepciune, noi, predicatorii fideli Domnului propovăduim pe Christos cel răstignit! Nu predicăm mesajele pe care le solicită oamenii și le pretind de la noi! Aș vrea să fac o paralelă între cele două tipuri de predicare, între predicarea biblică și cea motivațională ca  să înțelegem diferența dintre ele și să prețuim Evanghelia crucii Domnului Isus.

Contrastul dintre predicarea biblică și cea motivațională

Predicarea biblică face uz de anumite concepte și doctrine ce sunt la pol opus față de conceptele mânuite de predicarea motivațională. Aș vrea să relevez această distanță dintre cele două tipuri de propovăduire. Omul firesc nu le poate distinge. Ce trebuie să conțină propovăduirea creștină?  Și la această întrebare se obțin răspunsuri diferite din partea celor două categorii de predicatori.

Păcatul omului sau potențialul omului?

Predicarea biblică pune accentul pe păcatul omului, pe totala depravarea a ființei umane, care are nevoie disperată de soluția lui Dumnezeu! Biblia expune cu forță adevărul incapacității omului de a-și rezolva starea deplorabilă în relație cu Dumnezeu! Gândirea pozitivă? Pune accentul pe potențialul omului, pe capacitatea omului de a găsi soluții pentru situația inadecvată în care se află!  Predicarea biblică vorbește clar de păcatul omului, care atrage mânia lui Dumnezeu și de singurul remediu al păcatului, care este jertfa Domnului Isus. Predicarea biblică vorbește clar de judecata care îi așteaptă pe oamenii care ignoră jertfa Domnului Isus! Oratorii motivaționali ocolesc cât pot de mult problema păcatului și implicit a judecății. E o temă ce deranjează pe ascultători. Cel din Texas a spus că el nu vorbește despre păcat, despre iad, deoarece are teme mai importante, pozitive. Care sunt acele teme mai importante și pozitive? Tema lui cea mai îndrăgită este „Cum poți să trăiești plenar acum”. Una din cărțile lui se intitulează Your Best Life Now.

Auto-aprecierea sau aprecierea lui Christos?

Predicarea motivațională încurajează simțămintele pozitive, mărește aprecierea de sine (auto-aprecierea) și promite reușita proprie, pe când predicarea biblică dărâmă simțămintele pozitive ce le întreținem la adresa noastră (o nenorocitul de mine…) elimină autoaprecierea și apoi edifică spiritul  promovând aprecierea pentru Domnul Isus și lucrarea lui. Câteva decenii predicatorul de la Catedrala de Cristal din Los Angeles a predicat că esența păcatului este lipsa aprecierii de sine (lack of self-esteem)! Această poziție e extremă, dar sub forme însulcite sau atenuate o găsești la mai toți predicatorii motivaționali. Predicarea motivațională zidește auto-aprecierea, pe când predicarea biblică zidește aprecierea pentru Domnul Isus ce are milă de mine, păcătosul!

Sloganele sau Scriptura?

Predicatorul biblic folosește Scriptura, celălalt folosește slogane care par foarte înțelepte; predicatorul biblic expune tot adevărul lui Dumnezeu, celălalt aruncă ici și colo prin discursul său câte un verset din Scripturi, mai ales din Proverbe. Pentru predicatorul fidel Crucii Domnului, Biblia este baza învățăturii ce o oferă, și o oferă sistematic, de la început până la sfârșit, pe când pentru predicatorul motivațional Biblia este pretextul mesajului său. Nu predică la rând din cărțile Scripturii, ci alege texte prin care încearcă să justifice mesajele motivaționale! CÂnd un credincios alege o Biserică unde va merge cu fidelitate, trebuie să verifice dacă în acea Biserică se predică Cuvântul lui Dumnezeu în mod sistematic, de la început până la sfârșit! Predicarea pe subiecte este preferința tuturor oratorilor motivaționali, deoarece subiectele lor sunt alese din panoplia teoriilor psihologice la modă, și nu din conținutul structurat al Scripturilor!

Predicatorul motivațional nu vrea să deranjeze pe ascultător, decât în măsura în care îl face să își mărească încrederea în sine, dar cel biblic proclamă tot adevărul lui Dumnezeu cu dragoste, deși adevărul supără și dărâmă încrederea în sine. Oratorii motivaționali se feresc să vorbească de lucrurile ce ofensează. Predicatorul Domnului este chemat să mângîie pe cel întristat și să întristeze pe cel încrezător în sine, pe când discursul motivațional intenționează să dea motiv și mai mare de încredere celui tentat să se încreadă în sine!

Soluții la probleme zilnice sau soluția pentru păcate?

Predicarea biblică oferă mesajul morții și învierii Domnului Isus, prin care oamenii păcătoși ajung iertați dacă îl receptează cu credință. Evanghelia crucii ne asigură de posesia vieții veșnice, pe când predicarea motivațională oferă soluții la problemele zilnice pe care le are în mesaje care încep cu expresia „Cum să…” Cum să ai relații bune cu cei din jur, Cum să menții o atitudine pozitivă în ciuda circumstanțelor negative, Cum să transformi un insucces în succes, Cum să îți învingi tendințele negative, Cum să îți transformi viața și gândirea ca să te bucuri de existență. Observați, accentul este pus pe om. Tu poți să îți transformi existența și să devii cineva dacă urmezi sfatul predicatorului motivațional! Prin opoziție, predicarea biblică îți arată că tu nu ești în stare de nimic și ai nevoie disperată de Domnul Isus! În timp ce predicarea biblică îți arată cheia cerului, predicatorii motivaționali îți oferă cheia schimbării circumstanțelor și a succesului pământesc.

Reverență sau relaxare?

Predicarea biblică produce reverență în ascultători și respect pentru Cuvântul Domnului, pe când predicarea motivațională produce relaxare prin glume, ilustrații, slogane, fraze ce captează atenția și par foarte înțelepte, etc.

Pași bine gândiți sau prăbușire înaintea Domnului?

Predicatorul motivațional vorbește de pași pe care să îi faci ca să îți rezolvi problemele. Predicarea biblică îți cere să te supui Domnului și să citești Cuvântul lui unde vei găsi sfaturi și principii pentru orice situație în care te găsești. Predicatorii motivaționali au formule de rezolvare și ți le oferă și ție, predicarea biblică îți propune ceva opus, nu formule, ci dependența de Duhul Sfânt care locuiete în cei mântuiți și îi asistă în orice problemă. Noi nu avem formule pentru reușită, avem o ungere ce ne învață toate lucrurile, și avem îndemnul de a ne lepăda de noi înșine, de a ne lua crucea și de a-l urma pe Domnul Isus! Iată câteva deosebiri fundamentale dintre predicarea biblică și cea motivațională.

Rugăciune sau reflecție? Consumerism sau comon sense?

Predicatorul fidel Evangheliei petrece timp cu Domnul în rugăciune și în studierea Cuvântului, pe când predicatorii motivaționali petrec timp în a se instrui în ultimele teorii ale psihologiei, în a asculta pe alți predicatori ai gândirii pozitive și a prelua ideile acestora, care sunt în vogă.

Așa cum în tărâmul nutriției așa zișii specialiști profită de ignoranța maselor și mereu vin cu câte o găselniță (low-carb; gluten free; etc.) pe care o preiau unii de la alții și o promovează cu putere ca să își facă adepți și să se îmbogățească, tot așa, oratorii motivaționali au câte o idee predominantă ce domină un timp studiul psihologiei și pe care o preluând-o unii de la alții o flutură o vreme, după care trec la altă teorie ce ajunge în vogă… Scopul este să îi determine pe ascultători să creadă că au nevoie să fie informați și la zi cu ultimele idei pentru a putea duce o viață victorioasă în domeniul spiritului. Nimeni nu are nevoie de nutriționiști! Dacă luăm aminte la sfatul Scripturii să mâncăm din tot ce ni se pune înainte, și să fim cumpătați, nu avem nevoie de specialiști în nutriție care să facă bani pe spinarea noastră! O vreme acești specialiști în nutriție au promovat ideea că este nesănătos să consumi grăsimi de orice fel! Au produs prin urmare niște meniuri insipide și au conturbat sănătatea multor consumatori ce i-au crezut! La ora actuală se știe că organismul are nevoie de grăsimi, la fel cum are nevoie de proteine! Specialiștii în nutriție au produs probleme de sănătate multor consumatori ce i-au crezut! La fel este și cu oratorii motivaționali! Ei perpetuează ideea că închinătorii au nevoie de ei, că doar ei știu care sunt soluțiile pentru problemele cu care se confruntă aceștia! Ei bine, dacă studiem Scriptura, acolo se găsește hrana sănătoasă de care avem nevoie, nu avem nevoie de ultimele idei ale oratorilor motivaționali. Suntem mai sănătoși dacă îi ignorăm și rămânem cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Predicatorii Evangheliei crucii Domnului Isus pun Biblia în față și predică din tot textul Scripturii, pe când oratorii motivaționali folosesc Biblia ca pretext pentru mesajele lor. Materialul predicilor lor este în mare parte luat din publicațiile specialiștilor în psihologie, pedagogie, etc.

Anthropocentrism sau Christocentrism?

În predicarea biblică Domnul Isus Christos este central, este tema, este substanța, pe când în oratoria motivațională predicatorul este scos în evidență și ascultătorul este măgulit. Încă o observație. Predicatorul motivațional e unul singur, indiferent cât e Biserica de mare, pe lângă el nu mai încape nici un alt predicator sau învățător!  Amvonul este monopolizat de „one man show”. Biblia spune că într-o Biserică Domnul a dat o pluralitate de prezbiteri și învățători! În mega-churches există un om care dă învățătura, și aceea este eronată de cele mai multe ori! Dacă ar fi doar acest indiciu, faptul că acești predicatori nu tolerează pe alți credincioși din biserică alături de ei la amvon, ci numai ei vorbesc mulțimilor, deși în congregațiile lor sunt mulți alți oameni capabili, de ar fi numai acest indiciu și ar trebui să fim foarte circumspecți cu privire la astfel de biserici și predicatori…

În predicarea biblică oamenilor li se cere să fie fideli Domnului și Cuvântului Său, pe când în locurile unde domină predicarea motivațională oamenilor li se cere să fie fideli predicatorului ce întreține spectacolul! James Mac Doanld and Steven Furtick, în loc să ceară membrilor să fie loiali față de Christos și Cuvântul Lui, cer membrilor să semneze o adeziune că vor fi fideli predicatorului și viziunii lui!

Exemple morale sau epave ce scandalizează?

Predicatorii Domnului dau atenție la sfatul Scripturii care cere: Fii cu luare amine asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora: stăruiește în aceste lucruri căci dacă vei face așa, te vei mântui pe tine și pe cei ce te ascultă! Întâi este atenție la viață, și apoi ai dreptul să oferi altora învățătură! Predicatorii motivaționali lasă de dorit în ce privește exemplul de viață ce îl dau! Unul bea, altul practică jocurile de noroc, altul vorbește vulgar, altul iubește banii etc. și nu se feresc să spună acest lucru!  Nu îi interesează mărturia personală decât în măsura în care le afectează influența ce o exercită asupra publicului! De exemplu predicatorul de peste drum a practicat jocurile de noroc și când a fost expus, mai întâi a justificat practica, dar când a văzut că se îngroașe gluma și pierde oameni, a concesionat că pentru unii jocurile de noroc sunt păcat dacă aceia au conștiința slabă. Prin urmare a promis că va renunța la gambling de dragul celor ce se poticnesc! Pe predicatorii motivaționali nu îi interesează să aibă o mărturie a vieții care să îl cinstească pe Dumnezeu!

Cele de sus sau cele de jos?

Predicarea biblică spune că lucrurile care nu se văd sunt veșnice, pe când cele ce se văd sunt trecătoare, și fiecare om are datoria să se angajeze în urmărirea celor veșnice! Dar oratorii motivaționali îți spun prin felul lor de viață că cele de aici sunt importante. Toți acești mari predicatori au venituri imense pe care le iau de la enoriași și trăiesc în lux și opulență. Predicatorul de peste drum nu vrea să spună cât salar are. Întrebat fiind a zis: „Prefer să pierd 1000 de membri decât să spun ce salar am!”

Soluționare ieftină sau schimbarea trăirii?

Predicarea motivațională produce o soluționare ieftină (quick fix), o reparare de suprafață, o schimbare superficială, pe când Evanghelia crucii produce schimbări radicale în cei care primesc mesajul ei. Evanghelia naște din nou, schimbă gândirea prin pocăință și transformă trăirea după voia lui Dumnezeu. Ca rezultat al expunerii la predicarea motivațională lucrurile se mișcă la nivelul sentimentelor, pe când prin predicarea biblică lucrurile se mișcă la nivelul duhului. Schimbarea produsă de predicarea motivațională este superficială, de scurtă durată, te entuziasmează pe moment, dar dezamăgește mai târziu, pe când schimbarea produsă de Evanghelie este continuă, este progresivă, și aduce roade care rămân. Predicarea motivațională face mereu și mereu apel la schimbarea atitudinii („Lord, Change My Attitude!” este cartea unui bine cunoscut predicator motivațional. El nu a înțeles că Domnul schimbă mintea, nu atitudinea!)! Scriptura face apel la schimbarea minții, adică la înnoirea minții prin pocăință! Și acum o altă alternativă:

Psihologie sau pocăință?

Predicarea motivațională e preocuparea cu sinele și intenționează realizarea de sine, de aceea când își atinge scopul produce auto-satisfacția (self-actualization), pe când predicarea biblică produce insatisfacția cu sinele sau smerenia, ne direcționează înspre evlavie și spre dăruirea în slujire pentru alții! Predicarea motivațională nu face uz de Lege și de Har alternativ, așa cum o face învățătura biblică, ci oferă sfat pentru schimbarea comportamentului, a atitudinii, a viețuirii. Predicatorii motivaționali sunt experți în ce privește psihologia umană, gândire și comportament, dar nu știu a împărți drept Cuvântul lui Dumnezeu (2 Timotei 2:15). Cei mai mulți mergători la Biserică optează astăzi pentru psihologie. Alții, e adevărat , mai puțini și mai de modă veche, optează în continuare pentru pocăință! O altă alternativă la care trebuie să privim.

Doctrinele harului sau pragmatism?

Dacă ați observat, Epistolele au o parte doctrinară, prima parte, și e cea mai voluminoasă. În Epistola către Romani din cele 16 capitole ce le are, 11 capitole sunt doctrinare în care ni se spune ce a făcut Domnul Isus pentru noi. De la capitolul 12 la 15 ni se spune cum se aplică practic doctrinele studiate. De ce așa? Pentru că schimbarea noastră după voia lui Dumnezeu are loc prin asimilarea învățăturii, a doctrinelor… De aceea orice predicator condus de Duhul lui Dumnezeu petrece timp cu învățătura Cuvântului, și abia apoi trece la aplicarea învățăturii! Nu tot așa este cu predicarea motivațională. Timpul dedicat studierii doctrinelor li se pare și predicatorului și ascultătorilor un timp irosit! În predicarea motivațională se trece imediat la problemele ce le ai și ți se oferă soluțiile. Soluții facile. Aceasta este tragedia predicării motivaționale: Ignoră studiul serios al Cuvântului, singurul mod prin care putem fi transformați n mod real, și pune în schimb soluțiile oferite de psihologie și alte discipline umane.

Cu câteva luni în urmă un tânăr se plângea de o rudenia de a sa, un predicator care predică doar doctrină! „Eu merg la o biserică unde ni se spune cum… s-a lăudat el. Nu ne interesează ce… Adevărul, ci ne interesează cum să acționăm, Pragmatismul! Iată ispita  predicării motivaționale. Ea constă în faptul că promite rezolvări fără efortul studiului doctrinelor creștine! Ca rezultat al acestei tendințe analfabetismul biblic este endemic!

O biserică unde de 30 de ani se promovează mesajele motivaționale a intreprins o verificare. Un păstor  a fost însărcinat să studieze felul în care cei 30 de ani de activitate a bisericii a schimbat viața închinătorilor! Concluzia studiului făcut de unul din păstorii acelei biserici? Stupoare! Nici un rezultat! Analfabetismul biblic nu poate aduce rezultate deși e suplimentat de expunerea la mesaje motivaționale care chipurile îți oferă soluțiile pentru viață!

Cu ani în urmă a venit în Biserica noastră un așa zis învățător biblic (la insistența unora) și a afirmat în prelegerile sale că omul comite păcat în virtutea faptului că învață să păcătuiască prin imitație! Și apoi, poate scăpa de păcat dacă se supune unui exercițiu de 21 de zile în care își exercită voința de a nu face păcatul respectiv! A trebuit să corectez învățătura lui în următoarele săptămâni! Biblia susține că nu învățăm să păcătuim prin imitație, ci păcătuim deoarece ne naștem păcătoși, cu o natură coruptă! Nu scăpăm de păcate prin supunerea la un program de 21 de zile, ci prin pocăință și supunere față de Duhul lui Dunezeu, Duhul Sfințeniei! Iată două  perspective diferite asupra subiectului păcatului și a modului de eliminare a acestuia din viața noastră! Perspectiva înțelepciunii umane pune accent pe om și pe capacitatea acestuia de a elimina răul! Perspectiva Biblică pune accentul pe Chrisos și Crucea Lui și pe Duhul lui Dumnezeu care schimbă gândirea noastră și trăirea noastră prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu!

Nimeni nu poate acționa corect dacă nu are învățătura corectă, adică doctrinele harului lui Dumnezeu! Și dacă avem învățătura corectă, se așteaptă un singur lucru dela noi. Știți cum începe partea practică a Epistolei către Romani? Romani 12:1 aduce un îndemn practic celor ce au experimenatat harul mântuirii:

Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Acest lucru îl așteaptă practic Domnul de la noi. Nu să dezvoltăm noi câțiva pași în cutare și cutare lucru, ci să ne supunem voii lui și să ne lăsăm controlați de Duhul lui Dumnezeu! Duhul Sfânt ne învață toate lucrurile dacă ne aducem trupurile ca o jertfă vie!

Gândirea umană sau gândirea lui Christos?

Și încă un contrast: Predicarea motivațională este centrată în om și dorește să placă omului, gâdilă firea pământească ce își închipuie că poate face voia lui Dumnezeu, pe când predicarea biblică este centrată în Christos și onorează pe Dumnezeu și pune firea la locul ei, pe cruce. Una înalță omul, gândirea umană  și abilitatea omului lui de a-și rezolva problemele, cealaltă înalță pe Christos și abilitatea lui Christos prin crucea lui de a rezolva problemele noastre. „One is man centered, people pleasing, the other is Christ centered, God honoring.”

Care propovăduire este în cinste astăzi și apreciată de oameni? Predicarea motivațională! De aceea mulți predicatori renunță la predicarea Cuvântului, la Evanghelia crucii Domnului Isus și se lansează în predicarea motivațională. Cei mai mulți nu își dau seama de greșala ce o comit, și sunt convinși că predică Evanghelia. Dar nu este Evanghelia Crucii prin care Dumnezeu a făurit mântuirea noastră de la început și până la sfârșit, ci evanghelia motivării omului.

Beneficiile reale ale propovăduirii Crucii

Știți când ajungem să ne bucurăm în mod real de iertare și pace cu Dumnezeu? Numai când ajungem să înțelegem Crucea Domnului Isus (El a murit pentru noi, deoarece noi suntem total neputincioși să facem ceva pentru mântuirea noastră!

Știți când prețuim sfințirea și o practicăm cu pasiune? Când înțelegem crucea lui Christos! Cel ce a privit cu credință la cruce nu mai vrea să trăiască în păcatele ce L-au țintuit pe Fiul lui Dumnezeu la cruce! Cina Domnului, care aduce în fața noastră Crucea, ne determină să trăim în sfințenie!

Știți când ni se schimbă perspectiva și uităm de cele de jos, dar apreciem cele de sus și umblăm după cele de sus? Când înțelegem crucea Domnului Isus. „Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce tăriesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei!”

Aceasta este singura pricepere de care avem nevoie! 1 Corinteni 1:30 spune: Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare… Dacă menținem predicarea Crucii Domnului Isus, celelalte lucruri vin în mod natural!

Crucea lui Christos este o piatră de poticnire pentru unii care cer minuni, și o nebunie pentru alții care solicită înțelepciune. Doar pentru cei ce sunt pe calea salvării crucea este înțelepciune! Este înțelepciunea mare a lui Dumnezeu prin care ne mântuiește și ne duce la desăvârșire!

Nu înțelegem corect Crucea Domnului Isus dacă nu se întâmplă cu noi ceea ce spunea apostolul Pavel în Galateni 6:14 – În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Christos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume. Când între noi și lume este realizată prăpastia răstignirii (nu mai avem puncte comune și nu mai vrem puncte comune) atunci am înțeles bine crucea Domnului Isus!

Nu înțelegem bine crucea Domnului Isus dacă nu am ajuns să ne exprimăm ca apostolul Pavel în Galateni 2:20 – Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine.

Gândirea pozitivă îți promite că vei găsi soluții și vei trăi tu însuți cu aceste soluții! Your Best Life Now! Scriptura îți spune că trebuie să renunți la soluțiile tale și să accepți pe Christos, soluția lui Dumnezeu la toate problemele existenței. El a fost făcut pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. Când îl avem pe Domnul Isus și am înțeles Crucea lui, nu mai vrem să trăim noi, ci vrem ca Christos să trăiască în noi! Prin gândirea pozitivă omul întreține iluzia că ajunge să trăiască plenar prin sine! Datorită  Evangheliei Domnului Isus omul ajunge să cunoască că trăirea adevărată este cea prin care renunță la sine și lasă pe Fiul lui Dumnezeu să trăiască și să se manifeste în noi! Aceasta este nebunia Crucii sau înțelepciunea mare a lui Dumnezeu! Această înțelepciune mi-o doresc și v-o doresc din plin!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s