Cântarea Cântărilor – O prezentare iconoclastă

Cântarea Cântărilor – Satiră la adresa lui Solomon; lirism, scop, structură, intrigă, acțiune, deznodământ, morală

O poveste de iubire

Tuturor ne plac poveștile. Și celor mari. Mai ales poveștile ce au întâmplări dramatice și sfârșit fericit. În cultura română există povești cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana. Datorită dragostei ce o are pentru Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos se avântă în necunoscut în căutarea ei. Astfel, se trezește atacat de forțe malefice și de vitregii neanticipate, are de luptat cu monștri, cu balauri în circumstanțe critice și în aceste lupte trebuie să manifeste înțelepciune, răbdare, curaj incredibil. Confruntările în care se angajează  oferă șanse minime pentru izbândă, dar el este gata să riște totul pentru a o câștiga în cele din urmă pe Ileana Cosânzeana.

Poveștile acestea au o mare învățătură. Pentru a avea o căsătorie fericită trebuie să fim hotărâți să luptăm și să învingem greutățile ce stau în calea realizării dragostei. Orice dragoste mare are în calea ei piedici tot atât de mari! Dar dragostea autentică rămâne, nu se risipește, ba mai mult, se dezvoltă în urma încercărilor și în ciuda greutăților cu care are de-a face.

Ne aflăm într-o cultură ce a diseminat concepția că totul se cuvine să fie la dispoziția noastră în mod facil, ușor, fără vreun preț ce se cuvine a fi plătit. Această concepție inoculată în noile generații ce trăiesc  în societatea vestică (care este eminamente o societate de consum), este responsabilă de dezastrul ce îl cunoaște familia în ultimele decade. Adevărul care s-a pierdut în societate este că lucrurile prețioase sunt costisitoare, și numai cei ce sunt dispuși să plătească prețul pentru lucrurile valoroase se pot bucura cu adevărat de ele.

Căsnicia cu dragostea ei genuină și satisfacția ei mare este unul din lucrurile cele mai valoroase pe care le putem avea și experimenta. Când suntem gata a plăti prețul pentru bucuriile căsniciei, ele vor fi ale noastre. În caz contrar căsnicia va fi o realitate stresantă și ignobilă.

Abordarea literală a Cântării Cântărilor

Cântarea Cântărilor este o poveste de dragoste. O poveste în sensul de narațiune. Unii își închipuie că poemul Cântarea Cântărilor este un gen de literatură criptică unde Solomon descrie relația dintre Christos și Biserică. Există teologi și comentatori biblici care și-au pus la lucru imaginația pentru a descâlci simbolurile sau simbolistica pe care o bănuiesc ei în Cântarea Cântărilor. Teologii Romano-Catolici găsesc în Cântarea Cântărilor justificare pentru o serie de dogme ale teologiei lor, ce nu pot fi sprijinite cu nici un alt fel de texte biblice. Bunăoară dogma perpetuei virginități a Mariei este susținută cu Cântarea Cântărilor 4:12. Eforturile teologiei Romano-Catolice se înscriu în cursul mai larg al tendinței unor teologi de a aborda Scripturile pe baza asumpției că textele sfinte nu sunt ușor de înțeles, ci au nevoie de interpretare, în cele mai multe cazuri neputând fi acceptate literal. Ori o asemenea asumpție neagă Scripturii una din caracteristicile ei fundamentale, aceea a clarității, și îi răpește autoritatea, plasând-o în interpretător. În treacăt fie spus, că una din regulile cele mai importante de interpretare a Scripturilor este acceptarea lor literală oridecâteori sensul literal are înțeles.

O altă observație necesară în abordarea interpretării biblice este că atunci când Biblia vorbește simbolic ne atenționează asupra acestui lucru (ex. Le-a mai spus o pildă(Matei 13:33) sau În cer s-a arătat un semn mare…  Apocalipsa 12:1-17 vehiculează mai multe simboluri: femeia cu soarele în jur, luna sub picioare și stelele pe cap, balaurul roșu, copilul femeii, etc.). Când acesta este cazul, nu suntem noi cei ce interpretăm simbolurile și pildele Scripturii, dacă înțelesul lor nu este evident, ci Scriptura oferă interpretarea, fie în contextul imediat (Apocalipsa 12:9 explică simbolul balaurului roșu cu șapte capete) fie în alte texte unde simbolurile sunt reluate și explicate (ex. vezi Geneza 37:9-10 pentru identificarea femeii din Apocalipsa 12).

Cântarea Cântărilor nu este literatură criptică, ci descrie dragostea a două personaje tinere. Poemul descrie înfiriparea dragostei, maturizarea dragostei, încercările la care este supusă dragostea lor, și triumful ultim al dragostei. Poemul are doar opt capitole scurte, dar bogăția acestei cântări este inestimabilă. Ea ne prezintă dragostea a doi tineri ce a fost încercată și atacată, a fost subminată de forțe uriașe, dar a rămas statornică. A avut durabilitate!

Scopul poemului

De fapt poemul nu a fost scris de Solomon, deși unele părți îi aparțin, ci a fost scris lui Solomon. Textul ebraic începe cu fraza: „Cântarea Cântărilor lui Solomon” unde pronumele lui nu este un dativ instrumental (nu arată de către cine e făcută), ci unul ce arată destinația („făcută lui Solomon”).

Cântarea Cântărilor a fost concepută și redactată ca o satiră la adresa lui Solomon. Este o satiră în care poligamia este înfierată și prin contrast dragostea monogamă este preamărită. Cântarea este scrisă unui împărat ce a crezut că poate să cumpere și dragostea cu banii lui!

Un posibil scenariu al poemului

Conținutul poemului a fost supus unor dezbateri aprinse cu privire la felul în care trebuie înțeleasă relația dintre Solomon (1:1, 4b, 5, 12; 3:6-10;  8:11-12), Sulamita (6:13) și păstorul al cărui nume nu ne este dat în textul poemului. Este clar că pe lângă cele două personaje numite în poem mai apare schițat portretul unui păstor cu care Sulamita este într-o relație de dragoste. Desigur că se ridică întrebarea: „Care este identitatea acestui păstor?” sau „Cine este păstorul ce apare ca și iubitul Sulamitei în Cântarea Cântărilor?”

Un posibil scenariu este că Solomon s-a deghizat în păstor pentru a o cuceri în acest fel pe Sulamita pe care o zărise în zonă și de care se îndrăgostise. În acord cu acest scenariu Sulamita se lasă cucerită de păstorul acela pe care l-a întâlnit în timp ce păzea caprele familiei ei sau via familiei unde fusese trimisă de frații ei, și cei doi au stabilit ziua nunții. Mirarea mare a Sulamitei a fost când a văzut în ziua stabilită că de casa ei, unde aștepta pe mirele ei, se apropie un convoi regal, al lui Solomon, și acesta coboară din patașca lui și îi oferă mâna! De-abia atunci Sulamita înțelege că păstorul care îi mărturisise dragoste nu era altul decât regele poporului Israel. Pentru o perioadă (aceea a pregătirii pentru nuntă) Solomon a acționat incognito tocmai cu scopul de a o surprinde plăcut pe mireasa sa.

Adepții acestui scenariu se grăbesc să arate similitudinea dintre Solomon și Sulamita pe de o parte, și Christos și Biserica Sa, pe de altă parte. Așa cum Solomon a acționat deghizat în prima parte a relației dintre el și Sulamita, tot așa a acționat și Christos la prima lui venire. El și-a câștigat Mireasa, i-a declarat dragostea lui și i-a promis că va veni să o ia la ospățul Nunții. Când Mirele va veni să își ia Mireasa, de-abia atunci Mireasa va înțelege Cine este într-adevăr cel ce i-a declarat dragoste! Oricât de interesantă și ademenitoare este această interpretare, ea nu rezistă unei analize corecte a poemului, datorându-se mai mult imaginației interpretatorului, decât textului biblic.

Conținutul real al poemului – o abordare iconoclastă

Sulamita este o tânără care păzește turmele familiei ei în ținuturile pustiului Iudeii, în zona din vecinătatea așezării En-Ghedi (1:14). Acolo, pe dealurile acelui ținut pitoresc a întâlnit un păstor. Între Sulamita și păstorul acela s-a născut o idilă, o relație de dragoste înfocată. Se întâlneau în fiecare zi și își declarau dragostea ce o aveau unul pentru altul. Uneori, când se despărțeau, ea îl întreba: „Spune-mi, tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? (2:7)

Ceea ce reiese din poem este că dragostea lor nu a fost aprobată de familia Sulamitei. Ea își exprimă regretul că trebuie să tăinuiască dragostea ce o are pentru iubitul inimii ei (8:1-2). Cei doi au continuat să se întâlnească în taină, așteptând o schimbare în poziția părinților ei și a fraților ei (1:6). Nu este clar din textul poemului dacă cei doi au făcut logodna sau nunta în ascuns, fără știrea părinților, sau dacă au așteptat până au avut acordul părinților.

Apoi s-a întâmplat ceva neprevăzut (6:11-12). Solomon a trecut cu garda lui prin zonă, iar Sulamita s-a apropiat să vadă convoiul regal. Împăratul a zărit-o și i-a poftit frumusețea. A luat-o și a dus-o la palatul său din Ierusalim. I-a propus căsătorie și i-a oferit toate lucrurile pe care și le-ar fi putut dori în viață: bijuterii (10-11), vin și petreceri (1:4), parfumuri costisitoare (1:12), toalete scumpe, lux, rafinament (1:5, 7:1-5), chiar poziția de regină între celelalte soții și țiitoare (6:8-10).

În tot timpul cât Solomon i-a făcut curte și a insistat de ea să îi accepte propunerea, Sulamita nu a făcut altceva decât să viseze la iubitul ei care rămăsese în urmă în zona En-Ghedi fără ca să știe ce s-a întâmplat cu iubita lui. Reveriile ei descriu zilele când fuseseră împreună. În fața fiicelor Ierusalimului (un cor de fete care avea menirea să îi amintească ce privilegiată era știind că Solomon i-a propus căsătorie), ea îl cheamă, îl strigă, descrie amintirile fericite ce le are cu el, și respinge mereu și mereu pe Solomon. Solomon pune corul fiicelor Ierusalimului să o încânte din nou și din nou, descriindu-l pe rege în splendoarea lui inegalabilă și viitorul ce îl are alături de monarh, dacă îi acceptă propunerea. Sulamita continuă însă reveria cu iubitul ei. Convins că Sulamita va ceda în cele din urmă, Solomon stabilește ziua nunții (3:7-11).

Ceea ce împăratul a anticipat să fie ziua veseliei lui, a devenit însă ziua respingerii sale și a umilirii sale în fața curții regale. Sulamita și-a menținut poziția refuzând să accepte propunerea regelui lui Israel. În sfârșit, Solomon înțelege ceea ce nu a vrut să priceapă inițial: că dragostea este mai tare ca moartea, că flacăra ei este divină și nu poate fi cumpărată cu toate bogățiile ce le are (Solomon era cel mai bogat om al pământului la vremea aceea. Cf. 8:6-7). Cu ce s-a ales împăratul în urma acestei încercări de căsătorie cu Sulamita? Cu dispreț!

În urma refuzului hotărât, Solomon este obligat să o lase pe Sulamita să plece acasă. Ajunsă înapoi în ținutul ei, ea îl caută pe logodnicul ei, îl ia de mână și merge la casa părintească unde solicită aprobarea părinților pentru căsătorie (8:5), sau pentru recunoașterea mariajului lor, în cazul când ei consumaseră căsătoria. Le spune ceea ce s-a întâmplat, și membrii familiei, impresionați de devotamentul ei pentru păstor își dau consimțământul.

În acele momente Sulamita o atenționează pe sora ei mai mică, să nu cumva să procedeze greșit în privința dragostei (8:8-10), probabil referindu-se și la cazul și suferința ei din pricină că nu a procedat corect la vremea potrivită. Sora ei nu era dezvoltată fizic, dar exista posibilitatea ca să fie deja curtată de tinerii comunității. În cazul acesta (știind că nu era gata pentru aventura dragostei) Sulamita distinge două posibilități: Fie sora ei este înclinată să fie serioasă și să respingă pe pretendenți știind că nu este pregătită de căsătorie, fie va fi înclinată să se aventureze în relații amoroase, în ciuda faptului că nu a venit vremea dragostei. În cazul primei situații (surioara mică este ca un zid, nedispusă să cedeze) Sulamita propune ca pe zidul respingerii pețitorilor să se pună și zimți, care să îi descurajeze să mai vină și să insiste; în cazul celei de a doua posibilități (dacă surioara este o ușă – gata să se deschidă pentru avansurile pețitorilor), Sulamita propune să fie închisă cu o scândură de cedru, pentru a deflecta avansurile pețitorilor.

Colectarea materialului și redactarea poemului ca satiră

Se pare că istoria Sulamitei (respingerea lui Solomon și credincioșia ei față de păstorul sărac căruia i-a jurat dragoste) a devenit cunoscută public și cineva, spre sfârșitul domniei regelui poligam, a redactat poemul Cântarea Cântărilor în care a însăilat dialogurile și declarațiile celor trei protagoniști (Solomon, Păstorul și Sulamita) pe parcursul aventurii descrise. Cartea se încheie cu o declarație a victoriei dragostei celor doi iubiți a căror legătură fusese asaltată de Solomon (8:6-7), pe de o parte, și cu o satirizare a lui Solomon, posesorul a unui harem de 1000 de femei, pe de altă parte (8:11-12).  „Ține-ți Solomoane mia…” este o critică subtilă dar meritată a regelui ce a vrut să cumpere cu bani dragostea unei fete simple, deși avea palatul plin de femei. Via mea, care este a mea, o păstrez eu – declară Sulamita referindu-se la dragostea ei pentru iubitul inimii ei care i-a oferit o căsnicie împlinită și fericită.

Morala și învățătura poemului

Concluzia poemului este că dragostea relației caracteristice familiei monogame este net superioară simțământului etichetat la fel, ca dragoste, (deși nejustificat) al relațiilor poligame, lucru pe care Solomon l-a ilustrat atât de bine prin cele 1000 de femei pe care le avea, dar care nu l-au satisfăcut în mod real.

Pe lângă morala oferită ce preamărește dragostea monogamă, poemul oferă o serie de lecții privind perioada curtării, a pregătirii pentru nuntă, a consumării căsătoriei, a creșterii în dragoste și a deprinderii necesare în căsătorie de a exprima aprecierea și iubirea în mod constant și creativ. Toate aceste lecții vor fi în atenția noastră în materialul didactic ce se va contura din studiul sistematic al poemului.

CONCLUZII

Când Dumnezeu a întemeiat familia la început (Matei 19:4-6, 8), El a oferit un model adecvat, o paradigmă ce trebuie urmată fidel, dacă vrem fericirea în familie. Conform acelui model familia este formată dintr-un bărbat și o femeie uniți într-o relație pe viață. Doar familia heterosexuală, monogamă, în care dragostea este observată în esența ei (unicitate și fidelitate permanentă) va aduce împlinire și fericire.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s