Crucea privită din patru perspective

Patru Evanghelii

La închinarea ce o aducem Domnului în fiecare an cu ocazia zilei numite Vinerea Mare avem obiceiul să citim textele Evangheliilor ce descriu jertfa Domnului Isus. Adevărul este că niciunul din noi nu poate descrie mai bine cele ce s-au petrecut la cruce decât au făcut-o evangheliștii. Problema noastră este că trebuie să facem o decizie de fiecare dată. Știți ce decizie? Din care Evanghelie să citim!? Dacă ar fi o singură Evanghelie în Scripturi, nu am experimenta această dificultate. Avem însă patru Evanghelii, și dacă citim pe rând texele crucificării în fiecare an din câte o Evanghelie, trec patru ani până ajungem din nou la Evanghelia cu care am început citirea.

Patru perspective

De ce avem patru Evanghelii? Avem patru Evanghelii pentru că Dumnezeu a dorit să privim la Domnul nostru Isus din patru perspective. Dacă este vorba de Crucea Domnului Isus, fiecare Evanghelie descrie Crucea dintr-o perspectivă diferită. Doar când aceste tablouri sunt puse împreună avem imaginea completă a Crucii! Doar atunci avem privirea de ansamblu asupra jertfei Domnului Isus.

Care sunt perspectivele diferite ce le oferă cele patru Evanghelii asupra Crucii? Care este unghiul de vedere diferit ce îl au fiecare din cei patru evangheliști, pe care l-au adoptat pentru a prezenta lucrarea Crucii Domnului Isus? O să încerc o prezentare a punctului de vedere al fiecărui evanghelist asupra crucii. Și o să prezint Oroarea Crucii, Ofranda Crucii, Oferta Crucii și Operația Crucii. Întâi

  1. Oroarea Crucii

Este perspectiva oferită de Marcu. Marcu este evanghelistul cu prezentarea cea mai scurtă a lucrării Domnului Isus, dar o prezintă dintr-o perspectivă ce zguduie. El prezintă Crucea din perspectiva ororii ei; din perspectiva suferinței inimaginabile la care a fost supus Mântuitorul nostru când a fost dat morții prin crucificare.

Astfel, Marcu descrie agonia Ghețimanilor arătând că la întrarea în grădină Isus a fost cuprins de o întristare neobișnuită, și „a început să se înspăimânte și să se mâhnească foarte tare”. Și ceilalți evangheliști ne spun ceva de întristarea și mâhnirea ce l-au cuprins pe Domnul când a ajuns în Ghețimani. Matei spune că „a început să se întristeze și să se mâhnească foarte tare”. Luca revelează faptul că în lupta ce o ducea în rugăciune Domnul Isus a ajuns într-un chin ca de moarte și sudoarea I se prefăcuse în niște picături mari de sânge… Dar numai Marcu afirmă că în acele momente Isus a început să se înspăimânte…

Verbul acesta ce descrie starea Domnului Isus cuprinde mai multe elemente de suferință:

  • Este prezent elementul de tortură: Verbul transmite ideea de mâhnire, întristare, chin, tortură, supliciu… (distress, anguish)
  • Este prezent elementul apăsare dus la gradul de insuportabilitate: Domnul simte că nu mai poate duce poți duce povara… Acolo era o întristare de moarte… Dar mai este ceva:
  • Elementul de groază și surpriză.

Doar Marcu are acest verb ce descrie elementul de surpriză al torturii experimentate de Mântuitorul nostru când a ajuns în Ghețimani (Ekthambeisthai). Limba engleză traduce verbul cu termenul dismeyed, ceea ce înseamnă a fi neliniștit, a fi speriat, a fi îngrozit, a fi consternat, a fi umplut de groază. Verbul în limba greacă are însă un prefix, ek, ceea ce arată că acțiunea verbului este dusă la extremă utterly dismayed. Cornilescu traduce cu expresia a început să se înspăimânte. Înainte de a ajunge în Ghețimani Domnul Isus a anticipat simțământul de oroare ce urma să îl experimenteze în momentul încărcării cu păcatele noastre, dar când a sosit momentul acela, Marcu spune că a fost lovit, surprins în cel mai înalt grad de oroarea ce a venit odată cu încărcarea lui cu vinovăția noastră! S-a înspăimântat. N-a fost nimic în această lume să producă înspăimântare Domnului nostru! Nu a existat ființă sau circumstanță care să fi fost în stare să producă înspăimântare Domnului Isus! Oroarea Crucii concretizată în încărcarea lui cu păcatele noastre și cu vinovăția noastră însă l-a înspăimântat!

A urmat tortura în fața soborului lui Israel. Scuipat, palme, lovituri cu pumnii… Umilirea prin faptul că l-au legat la ochi și după ce îl loveau cu pumnii îi cereau să prorocească „Cine L-a lovit?” Bătaia ordonată de Pilat înainte de a-l condamna la moarte; Torturile ce au început imediat ce s-a dat sentința; Cununa de spini, haina stacojie, trestia,biciuirea, crucea, drumul spre locul Căpățânii, crucificarea… Nimic din aceste torturi nu l-au înspământat! El spune femeilor ce plângeau pe drum în jurul lui: „Nu mă plângeți pe Mine…” Suferința fizică nu l-a înspăimântat! Oroarea Crucii concretizată în încărcarea lui cu păcatele noastre și cu vinovăția noastră însă l-a înspăimântat!

Și un ultim amănunt. Evanghelistul Marcu relatează că în momentul morții Domnul a scos un strigăt puternic (Marcu 15:37)! Prin menționarea acelui strigăt Marcu însumează Oroarea Crucii!

În toate aceste suferințe inimaginabile Isus dovedește că El este Mesia. E contestat de Marii Preoți, de cărturari, de bătrânii poporului… E acuzat de hulă și condamnat la moarte, pentru că s-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu! Dar scena crucii se termină cu mărturia incontestabilă scoasă din gura sutașului. Sutașul care stătea în fața lui Isus (L-a observat în tot procesul suferințelor) când a văzut că și-a dat astfel duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta a fost Fiul lui Dumnezeu! (E frumoasă și demnă de observat simetria Evangheliei lui Marcu 1:1 și 15:39). În ce privește Crucea, Marcu își centrează Evanghelia pe Oroarea Crucii, pe suferința fără paralelă îndurată de Domnul, ceea ce a adus  însă dovada că El este Fiul lui Dumnezeu.

Aplicație: Apreciem oare pe Domnul Isus pentru că a trecut El prin experiența Ororii adusă de Cruce? Când citesc Scripturile mă cutremur: În Galateni ni se spune că „Christos ne-a eliberat de sub blestmemul Legii făcându-se blestem pentru noi!” În 2 Corinteni 5 ni se spune că Dumnezeu a acționat într-un mod uimitor: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, Dumnezeu l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El”. Am vorbit de prima perspectivă asupra crucii oferită de evanghelistul Marcu, Oroarea Crucii. Acum vom prezenta o altă perspectivă:

2. Ofranda Crucii

Care este evanghelistul ce își scrie evanghelia ca să ofere perspectiva că Crucea Domnului Isus a fost o Ofrandă? Ioan. Evanghelistul Ioan prezintă pe Domnul Isus, inclusiv Crucea Domnului Isus dintr-o perspectivă total diferită de ceilalți evangheliști. În Evanghelia lui, Isus nu este prins și dat morții de niște oameni porniți împotriva lui, nu este condamnat de niște instanțe implacabile, ci El se oferă să meargă la moarte. Domnul Isus a vorbit public despre viitoarea lui patimă. Și evangheliștii i-au înregistrat vorbele. Dar sinopticii (Marcu, Matei și Luca) au înregistrat un set de vorbe ale Domnului, pe când Ioan a înregistrat un cu totul alt set de vorbe ale Domnului.

Despre arestarea Domnului în Gheținami Marcu scrie (14:43-46):

Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrîni. Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta, acela este; să-l prindeţi şi să-l duceţi supt pază.” Cînd a venit Iuda, s’a apropiat îndată de Isus, şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult. Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, şi L-au prins.

Aici acționează oamenii care pun mâna pe Isus și îl dau morții. La fel relatează și Matei și Luca incidentul. Ioan însă prezintă lucrurile cu totul diferit. Fiecare evanghelist sinoptic spune că soldații și aprozii au pus mâna pe Isus și L-au prins! Isus a fost prins! Însă evanghelistul Ioan nu relatează așa ceva. El oferă aceeași scenă, a arestării Domnului, dar dintr-o perspectivă total diferită (Ioan 18:3-8).

Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus, care ştia tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!”. Isus le-a zis: „Eu sînt!”. Iuda, vînzătorul, era şi el cu ei. Cînd le-a zis Isus: „Eu sînt”, ei s’au dat înapoi, şi au căzut jos la pămînt. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sînt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”

Isus nu a fost prins, ci s-a pus El de bună voie în mâinile lor! Nu aveau nici o putere să-l aresteze și să îl ducă la judecată! Au căzut la pământ! Domnul li s-a oferit zicând: Eu sunt cel pe care îl căutați. Luați-mă! Mă duc eu cu voi… Că voi nu aveți puterea să mă duceți! Ideea aceasta a jertfirii de bună voie este mereu reliefată de evanghelistul Ioan. O să contrastez din nou informațiile sinopticilor cu cele ale lui Ioan. Am contrastat scena arestării. Acum o să arătăm felul selectiv în care evangheliștii îi înregistrează Domnului cuvintele. Dar sinopticii o fac într-un fel, iar Ioan în altul. Toți au înregistrat anunțul Domnului că va fi jertfit. Domnul a spus dinainte că va fi jertfit, că va ajuge la Cruce! Ce spun sinopticii (Marcu, Matei și Luca)? Sinopticii înregistrează anunțul Crucii în felul următor:

De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît(Acesetea sunt cuvintele din Matei 16:21, imediat ce Domnul a fost proclamat de Petru ca fiind Christosul, FIul Dumnezeului celui viu)

Ce zice Marcu? Atunci Isus a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît(Marcu 8:31)

Sinopticii reiau de trei ori tematica patimilor așa cum e anunțată de Domnul Isus, și de fiecare data o prezintă în același fel: Isus va fi dat în mâinile dușmanilor și va fi omorât! Pe cînd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi-l vor da în mînile Neamurilor, ca să-l batjocorească, să-l bată şi să-l răstignească…” (Matei 20:17-19)

Ce zice Luca (18:31-34)? Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini. Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; şi, după ce-l vor bate cu nuiele, Îl vor omorî…” Ei n’au înţeles nimic din aceste lucruri…

Fiecare evanghelist sinoptic prezintă aceste vorbe ale Domnului Isus când El vorbește ucenicilor Săi de patima Sa: că va fi dat în mâinile neamurilor, a păcătoșilor și va fi omorât! Ce înregistrează însă Ioan (10:11, 17-18)? Nimic din cele înregistrate de sinoptici, ci ceva total diferit! Domnul vorbește de patima Sa astfel în Ioan:

Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi… Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş…

În Evanghelia după Ioan Crucea este prezentată ca un act benevol al Domnului Isus Christos! El își dă viața, și o dă de bună voie! O dă pentru oile Sale, ca el e să aibă viață din belșug! O dă conștient că El este bobul de grâu care cade la pământ și aduce roadă!

În fiecare an în preajma Paștelor aud la radio și pe alte canale de informație întrebarea: „Cine l-a dat morții pe Isus?” Răspunsul la această întrebare diferă în funcție de interesele grupului ce este pus în discuție. Neamurile ce nu cunosc pe Domnul acuză pe evrei! „Ei sunt cei ce l-au dat morții!” Evreii se bucură când aud un predicator ca John Hagee care face tot felul de artificii de interpretare a Scripturilor să demonstreze că oficialitățile romane l-au dat morții, nicidecum evreii! Evreii sunt total nevinovați de Crucea Domnului Isus – săune el. Adevărul este că toți sunt vinovați, și evreii și Neamurile, toți au complotat și au acționat și l-au ucis… Citiți Faptele Apostolilor 4:25-28 unde Duhul Sfânt face o analiză a evenimentelor de la cruce și arată factorii implicați în evenimentul Crucii! Adevărul este că toți (Evreii și Neamurile și conducătorii lor) toți au complotat și au acționat și l-au ucis… dar în același timp adevărul este că Domnul Isus și-a dat viața de bună voie. Nu a fost silit de împrejurări, nu a ajuns pe cruce datorită faptului că i s-au închis drumurile, ci s-a pus singur pe Cruce! Aceasta este perspectiva asupra patimilor prezentată de Evanghelia după Ioan.

Ioan este ucenicul dragostei, și el arată că patimile Domnului s-au datorat dragostei pe care Domnul o avea față de noi. Mai am și alte oi… Știți care sunt aceste „alte oi” de care vorbea Domnul și spunea că și pe ele le are în vedere și le va duce în staulul Său? Alte oi pentru care își dădea viața de bună voie? Suntem noi, Neamurile, păgânii, noi cei fără drept de cetățenie în poporul lui, dar care prin jertfa lui am ajuns cetățeni cu sfinții! Nu a uitat de noi, cei ce urma să credem. Ne-a inclus în rugăciunea Sa de Mare preot. Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor…

Alte observații din Evanghelia după Ioan ce arată același lucru, că Crucea Domnului Isus a fost o Ofrandă, o jertfă de bună voie. Când stă de vorbă cu Pilat, acesta îl privește cu superioritate și spune că el are putere să îl condamne, și are putere să Îl lase liber. Domnul îl corectează și îi spune că nu are nici o putere, ci autoritatea i-a fost dată de sus. Dintr-o dată Pilat se simte ca și cum el stă în fața celui ce are autoritatea adevărată! În problema morții Domnului Isus, nici Marii Preoți, nici Pilat nu au avut autoritatea reală, ci ea a fost a Domnului! El le-a dat autoritatea să îl condamne. Preoților le-a spus că în curând vor vedea pe Fiul Omului pe norii cerului cu putere și slavă! Ce le comunica Domnul? Că El este cel ce are autoritate asupra lor, și la fel, că El are autoritate și în privința Crucii! El a decis să își dea viața ca ofrandă și să împlinească astfel voia Tatălui. „Aceasta este porunca Tatălui ca să îmi dau viața…” a spus El. Apostolul Petru, care a fost acolo la condamnarea lui, ne spune că Domnul Isus s-a supus dreptului Judecător. Dreptul judecător nu este Pilat, ci este Dumnezeu! Nu Pilat a dat sentința la Cruce pentru Domnul Isus, ci El, Domnul, a decis să își dea viața după voia Tatălui.

Când stăm și medităm la patimile Domnului Isus, trebuie să înțelegem această perspectivă ce o oferă Evanghelia după Ioan, că nu a fost nimic ce să Îl oblige pe Domnul la a suferi Crucea, decât dragostea lui penttru noi! Am înțeles această perspectivă? El nu s-a jertfit pentru că a fost obligat de împrejurări, nu s-a jertfit pentru că a fost constrâns în vreun fel, ci a făcut-o de bună voie din dragoste pentru noi.

Aplicație: Noi îl iubim? Cum am petrecut acestă zi numită Vinerea Mare? Ne-am oprit din alergare să îi spunem Domnului că Îl iubim, deoarece EL și-a jertfit viața pentru noi? Dacă ar trebuie să arătăm concret cum Îl iubim pe Domnul, ce am putea arăta?

Am privit la Oroarea Crucii și apoi la Ofranda Crucii. Să privim

3. Oferta Crucii

Evanghelistul Luca ne arată că Crucea a adus iertarea oamenilor! Prin Cruce Domnul ne-a oferit ceva, ne-a oferit iertarea. Aceasta este Oferta Crucii și aceasta este perspectiva lui Luca asupra patimilor Domnului! Fiecare evanghelist înregistrează ceva din cuvintele rostite de Domnul pe cruce. Sunt șapte fraze înregistrate de evangheliști din gura Domnului, șapte cuvinte rostite pe cruce. Nu le-a înregistrat un singur evanghelist, ci fiecare a înregistrat o parte a acestor cuvinte, și când sunt puse toate împreună constatăm că au fost șapte.

Matei a înregistrat strigătul Domnului: Eli, Eli, Lama Sabactani! Marcu înregistrează și el același strigăt al Domnului prin care ni se comunică faptul că pe cruce Domnul Isus experimenta mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre! Păcatul are ca pedeapsă despărțirea de Dumnezeu, și Domnul nostru a fost despărțit de Dumnezeu pe cruce! Simțământul părăsirii nu a fost unul fals, nu a fost o impresie, nu a fost o trăire subiectivă, ci o realitate zguduitoare! Isus plătea prețul păcatelor nooastre! A gustat El mânia lui Dumnezeu în locul nostru!

Ioan înregistrează trei cuvinte ale Domnului, unul prin care o dă pe mama lui în grija lui Ioan, apoi un altul prin care strigă „Mi-e sete!” Și al treilea, „S-a isprăvit!”

Luca este evanghelistul care ne spune că Domnul și-a dat duhul după ce a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul. Dar el mai are două cuvinte de-ale Domnului rostite pe cruce, și fiecare are ceva de-a face cu iertarea!

Desigur că ne întrebăm: Cum au decis evangheliștii în problema selectării cuvintelor Domnuli Isus? Cum au decis care din cuvintele Lui să le întregistreze? Noi știm că a fost o selecție și o repartizare efectuate sub inspirația și supravegherea Duhului Sfânt, și este evident că Evanghelia după Luca a înregistrat două cuvinte ce au de-a face cu iertarea! Numai el le înregistrează pe acestea. Înseamnă că evanghelistul Luca ne prezintă patimile Domnului din această perspectivă. Crucea este mijlocul prin care Domnul ne oferă iertarea lui! Aceasta este Oferta Crucii!

Un cuvânt ce ne arată concludent că Crucea oferă iertare este rugăcinea Domnului Isus pentru cei ce îl crucificau. Luca arată că Domnul se ruga în timp ce îl țintuiau pe cruce! Ce s-a rugat? „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!” Acolo erau oamenii care înfăptuiau cel mai mare păcat, acela al condamnării și omorârii unui nevinovat, uciderea Fiului lui Dumnezeu! Și pentru aceștia Domnul se roagă să fie iertați! Știți că Oferta Crucii privind iertarea păcatelor nu este una simbolică sau figurată, ci reală? La Cinzecime apostolul Petru a spus ascultătorilor săi. „Voi l-ați răstignit! Dar Dumnezeu l-a înviat! Pocăiți-vă și fiecare să fie botezat și veți primi darul Duhului Sfânt!” Au fost acolo oameni vinovați de răstignirea Domnului Isus care în ziua aceea au primit propovăduirea, s-au pocăit și au fost iertați, primind toată plinătatea binecuvântărilor divine, darul Duhului Sfânt!

Perspectiva lui Luca asupra Crucii? Crucea este mijlocul prin care obținem iertarea! În aceeași Evanghelie citim de un om care a primit asigurarea iertării păcatelor din gura Domnului pe când Domnul atârna pe cruce! Tâlharul! Acesta era vinovat de mai multe ori. Era tâlhar, și vinovat de ucidere! Pe cruce, antrenat împreună cu celălalt tâlhar de mulțimile ce îl batjocoreau pe Domnul a aruncat și el batjocuri la adresa Domnului. Dar, la un moment dat s-a pocăit, și a înfruntat pe celălalt tâlhar și a cerut Domnului Isus ca Acesta să își aducă aminte de el când Domnul va veni în Împărăția lui! A fost iertat? Da! Domnul i-a dat  asigurarea că în acea zi va fi cu El în rai!

Perspectiva lui Luca asupra Crucii? Crucea este mijlocul prin care Dumnezeu ne iartă!

Aplicație: Tu cum vrei să fii iertat? Ce anume invoci când ceri lui Dumnezeu iertarea? Invoci Crucea au altceva? Dacă invoci Crucea, jertfa Domnului Isus, atunci iertarea este a ta. Invoci orice altceva? Ești pierdut!

Am văzut Oroarea Crucii, Ofranda Crucii și Oferta Crucii. Să vedem acum

4. Operația Crucii

A mai rămas un evanghelist. Din ce perspectivă prezintă Matei Crucea? În ce privește Crucea Domnului, există în Evanghelia după Matei informație inedită, ce nu se află la nici un alt evanghelist.

Sunt câteva minuni ce s-au întâmplat odată cu moartea Domnului Isus. Un întuneric de trei ore, ce a acoperit pământul. De la amiaz până la ora trei! Toți cei trei sinoptici îl menționează. Apoi perdeaua dinlăuntrul Templului, s-a rupt în două de sus până jos! Toți trei sinopticii menționeză acest lucru. Dar există un alt fenomen miracuos ce numai Matei îl prezintă (27:50-53)!

Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s’a cutremurat, stîncile s’au despicat, mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s’au arătat multora.

Știți ce proclamă Evanghelia lui Matei în legătură cu Crucea Domnului? Ea, Crucea, schimbă epocile! Până la Crucea Domnului este vechea epocă, cu moartea, dar odată cu crucea intervine învierea! Ori învierea morților aparține epocii viitoare!

Toate miracolele ce au avut loc la Golgota au fost o dovadă a faptului că Crucea a schimbat pentru totdeauna lucrurile. Cutremurul arată că lucrurile s-au clătinat, și urmează o epocă de construcție nouă a lucrurilor ce nu se clatină! Întunericul de trei ore nu poate fi explicat în nici un fel, a fost un miracol. Imediat ce Domnul și-a sfârșit lucrarea la Cruce, cerul s-a luminat din nou! Ceva din afara lumii noastre acționează să ne arate că istoria se înseninează. Perdeaua dinlăntrul Templului s-a rupt, ceea ce arată că drumul spre Tatăl este deschis! O cale nouă și vie! E o epocă nouă! Nu mai avem nevoie de preoți și jertfe, avem accesul la Tatăl deschis! Evrei 10 ne arată tocmai această schimbare epocală! Vedeți, sunt câteva lucruri legate de Domnul Isus și activitatea lui ce sunt epocale. Nașterea lui a fost epocală. Tiranii au înțeles lucrul acesta, și au acționat împotriva lui deoarece nașterea lui amenința ordinea pe care ei o iubeau! Învățătura lui a fost epocală. A schimbat pentru totdeauna gândirea umană! Moartea lui a fost epocală deoarece a schimbat pentru totdeauna raporturile noastre cu Dumnezeu și a schimbat epocile. Aceasta este Operația Crucii.

Când Matei prezintă Crucea Domnului Isus, el pune accentul pe Operația Crucii, operație prin care se schimbă epocile și raporturile noastre cu Dumnezeu. Moartea lui face posibilă învierea, face posibilă intrarea la Tatăl, face posibilă schimbarea lumilor și zidirea unei realități ce nu se clatină.

Noi trăim într-un univers nou! Suntem aduși la viață împreună cu Christos! Avem viață nouă nouă. Trăim cu conștiința că aparținem unei lumi noi?

Calea la Tatăl este deschisă. O folosim? Procedăm așa după cum suntem îndemnați în Evrei 10:10-23? Sau neglijăm Crucea Domnului prin care ni s-a deschis calea? Dacă neglijăm rugăciunea, neglijăm Crucea Domnului Isus. Iată ce scrie apostolul Pavel în Evrei 10

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.

Am analizat mai multe perspective asupra Crucii așa cum neau fost oferite de fiecare evanghelist. Patru perspective:

Am văzut Oroarea Crucii așa cum a fost prezentată de Marcu. Domnul Isus s-a înspăimântat. Ce preț mare a plătit pentru noi.

Am văzut Ofranda Crucii. Domnul Isus s-a dat de bună voie pentru noi! Crucea este singura ofrandă acceptată d Dumnezeu în folosul omului păcătos!

Am văzut Oferta Crucii. Prin ea am obținut iertare. Iertare reală!

Am văzut Operația Crucii. Prin ea Dumnezeu a schimbat epocile și raporturile noastre cu El.

Ce potrivite sunt cuvintele apsotolului Pavel la sfârșitul epistolei către Galateni: Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu Crucea Domnului Isus Christos! Fraza aceasta este scrisă Galatenilor, care erau ispitiți și tentați să creadă evanghelia falsă care afirmă că meritul omeului are rol în câștigarea mântuirii sau în menținerea ei, așa cum răspândiseră noțiunea legaliștii iudaizatori. Pavel mai adaigî faptul că Crucea Domnului efectuează un divorț: Prin ea sunt răstignit față de lume, și lumea este răstignită față de mine! Când este vorba de Crucea Domnului ea este singura realitate ce ne pune în relație bună cu Dumnezeu și singurul motiv de laudă pentru noi! Fie să ne lăudăm cu Crucea Domnului, și numai cu ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s