Învierea lui Isus – Pivotul istoriei

Obiectivitatea,

Semnificațiile teologice și

Implicațiile escatologice ale învierii – Mesaj de Înviere * Logos 16 aprilie 2017

Christos a înviat! Am bucuria să ofer și să rostesc cel mai frumos salut ce poate fi schimbat între oameni! Am bucuria să repet și să propag cea mai frumoasă veste ce a fost auzită vreodată și răspândită vreodată printre muritori! Și am satisfacția mare să reiterez și să proclam cea mai frumoasă și mai importantă și mai impresionantă doctrină a credinței creștine!

Aș vrea să privim la Învierea lui Isus și să o contemplăm din mai multe perspective.

  • Întâi să o privim din punct de vedere istoric și să observăm că învierea lui Isus este o realitate istorică obiectivă, și de aceea este o realitate ce aduce speranță în lumea sfâșiată și devorată de moarte! Putem trăi cu nădejde într-o lume ce pare absurdă, putem trăi cu nădejde reală pentru că Isus e viu!
  • Să contemplăm apoi învierea Domnului Isus din punct de vedere teologic și să îi vedem semnificațiile pentru mântuirea noastră. Învierea Domnului Isus este actul istoric pe baza căruia putem să ne bucurăm de iertare și de neprihănire!
  • În cele din urmă doresc să privim la implicațiile escatologice ale învierii, la felul cum învierea Domnului Isus afectează sfârșitul lumii și sfârșitul fiecărei persoane. Învierea ca act istoric înfluențează tot ceea ce se va întâmpla în ziua de apoi. Ea plasează pe oameni fie în fericire veșnică, fie în osândă veșnică, în funcție de felul în care ne raportăm la ea prin credință sau necredință. Să privim întâi la

 I. Realitatea obiectivă a învierii

Peste tot în lumea așa zisă creștină se vorbește de învierea lui Isus. Se vorbește despre realitatea învierii și despre importanța ei.  Dar conceptul învierii este înțeles foarte diferit de anumite orientări teologice. Voi menționa câteva dintre ele.

Unii cred și afirmă că învierea lui Isus nu este altceva decât recunoașterea importanței vieții și activității lui Isus, care continuă să aibă impact în societate. Isus este viu, deoarece influența lui continuă să existe. Pentru astfel de teologi învierea lui Isus este un simbol frumos al continuității influenței lui Isus în societate, al utilității vieții Lui chiar și după ce El a ieșit de pe scena istoriei. Învierea este un simbol! Un simbol al faptului că viața lui Isus continuă să ne influențeze.

Este de prisos să arătăm că o astfel de concepție privind învierea lui Isus nu face distincție între Domnul Isus și alte personalități ale istoriei. Și alte persoane din istorie continuă să influențeze societatea, dar despre niciunul din aceștia nu se spune că a înviat, că este viu! Învierea lui Isus nu este un simbol al continuității influenței lui asupra societății! Termenul înviere înseamnă a fi readus la viață!

O altă orietare. Există teologi (și grupări religioase pe care nu le pot numi creștine) care cred că învierea lui Isus a fost de natură spirituală, neimplicând trupul Său fizic! Pentru aceștia învierea lui Isus a fost o reactivare a spiritului Său, care trei zile a fost, chipurile, mort! Dar Biblia nu vorbește despre învierea lui Isus ca fiind o reactivare a spiritului Său, ci vorbește de o reactivare a trupului Său! O „înviere” spirituală (dacă există așa ceva) nu are nimic de-a face cu materia sau cu trupul fizic.

În limbaj biblic Învierea lui Isus a fost actul prin care trupul Său ucis prin răstignire a fost re-adus la viață. Nu a fost doar o resuscitare, o reîntoarcere la condiția anterioară morții, ci a fost o intrare într-un tip de viață fizică de ordin superior. Învierea lui Isus a inaugurat o existență fizică în care trupul nu mai este supus limitărilor bine cunoscute, limitări de spațiu, timp, neputințe etc. Trupul înviat nu mai este vulnerabil în fața suferințelor, a accidentelor sau a morții. Nimic nu mai poate deteriora trupul înviat și să îl ducă la disoluție. Christosul înviat nu mai moare! – declară Scripturile.

Învierea lui Isus a fost actul istoric prin care trupul uman al Fiului lui Dumnezeu a fost readus la viață din moarte, și în acelașit timp intrarea într-o viață de tip superior! Viața experimentată în trupul înviat nu poate să se deterioreze, nu mai poate să înceteze și nu mai este supusă vicisitudinilor existenței pe care noi le cunoaștem atât de bine!

Care sunt informațiile pe care le avem cu privire la învierea fizică a Domnului Isus? De ce spunem că învierea lui Isus a fost o realitate istorică obiectivă?

1. Învierea lui a fost o realitate constatată de numeroși martori oculari

Aceleași persoane care l-au văzut murind, aceleași persoane care au constatat decesul lui și l-au văzut pus în mormânt, aceeași oameni l-au văzut a treia zi înviat și au văzut mormântul lui gol! Învierea a fost constatată și verificată în mod experimental prin contactul fizic cu cel înviat. Nu doar l-au văzut, ci l-au atins, au vorbit cu El, au mâncat cu El, au călătorit cu El, au rămas în școala lui încă 40 de zile în care au fost instruiți cu privire la programul Împărăției lui Dumnezeu. Ucenicul Ioan spune în Prima lui Epistolă în primele versete (1:1-4) următoarele:

Ce era dela început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mînile noastre, cu privire la Cuvîntul vieţii, pentrucă viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa vecinică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

În trupul Său înviat Isus a interacționat cu foarte mulți oameni, în locuri diferite, în circumstanțe diferite, la intervale de timp diferite. Capitolul Noului Testament ce se ocupă sistematic cu doctrina învierii enumeră mai multe din aparițiile Domnului Isus. Iată ce spune Pavel în 1 Corinteni 15: 1-10 (și adaug aici că ceea ce spune apostolul era deja o formulă a crezului creștin din primii ani după învierea Domnului Isus):

Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi (crezul creștin nu este formulat în aburii incertitudinilor, ci este bazat pe verificările obiective ale învierii) că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece (apostolul Pavel nu începe aici cu arătările Domnului din dimineața învierii oferite femeilor. El este interesat de ceea ce oamenii vremii lui considerau dovadă incontestabilă, mărturia bărbaților). După aceea S’a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.  În urmă s’a arătat lui Iacov (un sceptic, un necredincios, care după ce l-a văzut pe Isus înviat a devenit unul din cei mai cunoscuți apostoli și ne-a lăsat o Epistolă ce îi poartă numele), apoi tuturor apostolilor (câți apostoli au fost? Mulți. Toți cei care au fost cu Isus în timpul misiunii lui de trei ani și jumătate și au auzit învățătura Domnului din gura lui, și care după aceea l-au văzut înviat, toți aceia au fost apostoli!). După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s’a arătat şi mie.

Iată ce mulți oamnei l-au văzut pe Cristosul înviat! Una din aparițiile Domnului care sare în ochi este cea în care l-au văzut peste 500 de bărbați la o singură întrunire! După toate probabilitățile este vorba de întâlnirea Domnului cu credincioșii Săi în Muntele din Galileea unde își dăduse întâlnire cu ei înainte de patima sa. Le-a spus că va merga la Iersalim, că va fi arestat și condamnat la moarte, le-a spus că va muri prin crucificare, și le-a mai spus că a treia zi va învia și își dă întâlnire cu ei la o zi precisă la o oră precisă în Muntele din Galileea.

Învierea lui Isus a fost o realitate istorică obietivă, constatată de foarte mulți martori oculari!

2. Să observăm apoi că învierea lui Isus nu a fost contestată de dușmani!

Nu doar uceniici și ceilalți ce l-au văzut au depus mărturie în favoarea învierii lui, ci lucrul acesta l-au făcut și dușmanii lui!  Ei au depus mărturie prin faptul că nu au contestat învierea! Au răspândit un zvon, că ucenicii i-ar fi furat trupul, dar ori de câte ori au putut contesta învierea, ori de câte ori au putut confrunta pe ucenici ca să conteste învierea, nu au făcut-o. Ocazii li s-au oferit destule! Să le observăm

Ucenicii propovăduiesc în Ierusalim (locul unde fusese Isus răstignit) că Isus este viu! O fac public, în mijlocul a mii și mii de oameni! Ei vorbesc de faptul că mormântul este gol, iar Cel ce fusese pus în mormânt este viu! Cei ce aud proclamarea învierii lui Isus, cei care au fost și ei martori la moartea lui, copleșiți de dovezile învierii, cred și devin creștini! Ce fac dușmanii lui Isus? Sunt și ei prezenți prin mulțime, dar dușmanii lui Isus nu pășesc în față să contrazică Vestea învierii lui Isus! Ucenicii îi acuză public că L-au dat morții, că au răstignit pe Domnul Vieții, apoi arată că Dumnezeu l-a înviat, și proclamă vestea învierii lui Isus în gura mare! Niciunul din dușmanii lui Isus (erau prezenți acolo, îi tăia la inimă ceea ce proclamau ucenicii) dar niciunul nu contestă învierea lui Isus!

Pe lângă aceste întâlniri în public, în Cartea Faptele Apostolilor avem relatate câteva întâlniri față în față a ucenicilor Domnului cu dușmanii Domnului în particular. Dușmanii îi amenință să înceteze propovăduirea și să renunțe la acuzația că ei l-au dat morții (aici puteau invoca sentința finală a lui Pilat), dar niciunul nu contestă învierea! Ce fac dușmanii lui Isus? Confirmă învierea lui Isus prin faptul că nu o contestă atunci cînd este proclamată în Ierusalim, orașul unde Domnul murise și înviase.

Știind că ei originaseră și răspândiseră zvonul că ucenicii lui Isus i-au furat trupul din mormânt, de ce nu contestau public învierea lui Isus? De ce se mulțumeau pe din spate să răspândească zvonuri, când puteau păși în public, să conteste și să nege învierea lui Isus? Nu erau stupizi. Ei știau că Isus este viu, că dovezile erau zdrobitoare, și nu voiau să se facă de rușine în public, negând ceea ce tot Ierusalimul știa. Ce știa tot Ierusalimul? Că ei îl uciseseră, că îl supravegheaseră când a fost pus în mormânt, că ceruseră lui Pilat să facă tot ce se poate să îl țină în mormânt știind că Sus spusese că a treia zi va învia, toată lumea știa că ei, dușmanii lui Isus sigilaseră mormântul și așezaseră acolo o strajă… dar cu toate acestea, a treia zi mormântul era gol, Ierusalimul vuia de vestea că Isus fusese văzut viu și nimeni nu putuse dovedi contrariul. Iată de ce dușmanii lui Isus erau tăcuți în public și nu aveau curajul să conteste veste învierii lui Isus!

Ce concluzie tragem? Și dușmanii lui Isus au acceptat învierea lui Isus ca un fapt istoric de necontestat. Au refuzat să îl conteste! Să recapitulăm până aici: Realitatea învierii lui Isus a fost constatată de nenumărați martori; a fost necontestată de dușmani, și în plus.

3. Realitatea Învierii lui Isus a fost consemnată istoric de mulți scriitori

Constatată, necontestată și consemnată în scris. Câteva observații despre consemnarea în scris a evenimentului învierii.

  • Această consemnare nu a fost târzie, la câteva generații după eveniment, ci a avut loc în generația care l-a cunoscut pe Isus și care a trăit cu El.
  • Cei ce au consemnat învierea lui Isus în documente istorice, în scrieri, au fost contemporanii lui Isus. Oamenii care l-au cunoscut pe Isus, care au viețuit cu El au fost cei ce ne-au consemnat în scris faptul învierii lui Isus. Au fost oamenii care au participat la evenimentele vieții lui Isus ca martori oculari!
  • Consemnările în scris ale învierii au fost puse în circulație într-o perioadă când oricine putea verifica veridicitatea și acuratețea celor scrise.
  • Din 27 de scrieri ale Noului Testament, 25 au fost scrise de oameni care au trăit alături de Isus și care l-au văzut înviat! Celelalte două cărți (Evanghelia a Treia și Faptele Apostolilor) au fost scrise de un istoric. Nu știm precis dacă acesta l-a văzut pe Isus înviat, dar știm sigur că a făcut cercetări amănunțite, a intervievat martorii oculari și a redactat cu cea mai mare grijă cele adunate pentru a arăta temeinicia istoriei vieții, morții și învierii lui Isus. E vorba de medicul și istoricul Luca (cf. Evanghelia după Luca 1:1-4).

O altă observație importantă. Așa cum propovăduirea învieii lui Isus nu a fost contestată de nimeni, la fel nici scrierile creștine nu au fost contestate de contemporani. Cele scrise erau adevăr istoric despre care depuneau mărturie sute și mii de oameni!

Iată de ce putem afirma că învierea lui Isus este o realitate istorică obiectivă. Dacă învierea lui Isus este realitate istorică, înseamnă că putem trăi cu nădejde și scop!

II. Să privim la semnificațiile teologice ale învierii

Dacă înverea lui Isus a fost o realitate istorică obiectivă, ce ne spune acest lucru din punct de vedere teologic? Care sunt semnificațiile teologice ale acestui eveniment istoric? Ce rol joacă înviera lui Isus în teologia iudeo-creștină?

1. Întâi, că învierea lui Isus ne dovedește că El a fost într-adevăr Fiul lui Dumnezeu

Fiecare Evanghelie se termină cu expunerea faptului învierii lui Isus. Ioan își încheie Evanghelia cu această frază relevantă. „Lucrurile acestea au fost scrise ca voi să credeți că Isus este Christosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând să aveți viața în Numele lui”. Cunoscând identitatea lui, crezând în identitatea lui, aveți viața – spunea apostolul Ioan. Și aceasta este realitatea. Când știm și credem că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu avem viața! Viața veșnică ce El a promis-o celor ce cred în El!

Nu este greu să crezi că Isus este Fiul lui Dumnezeu din moment ce știm că a înviat! Este mult mai greu să nu crezi, având în față dovezile zdrobitoare ale învierii lui! Învierea lui Isus doveșește faptul că El este Fiul lui Dumnezeu!

Apostolul Pavel a scris o mare operă, Epistola către Romani, în care expune sistematic doctrina mântuirii prin credința în Domnul Isus. Apostolul susține că toată salvarea omenirii vine de la Isus, și numai de la Isus! Prin El Dumnezeu a găsit calea să ierte pe păcătoși și în același timp să rămână drept! Tema Epistolei este enunțată în 1:16-17. Și pe tot parcursul Epistolei apostolul demonstrează că cei ce cred în Isus sunt mântuiți, sunt declarați neprihăniți de Dumnezeu, au viața venică, sunt în cea mai mare securitate! Știți însă ce pune Pavel în introducerea Epistolei? Informația că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu (totul se învârte pe acest pivot). De unde știm că a fost Fiul lui Dumnezeu? Apostolii pretind în scrierile lor că Dumnezeu a declarat în câteva rânduri că Isus este Fiul lui și noi avem datoria să îl ascultăm, dar de unde știm că este Fiul lui Dumnzeu? Pavel apostolul spune că acest lucru e dovedit prin înviere! Nu pot să nu vă citesc această introducere (Romani 1:1-5)!

Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Christos, Domnul nostru, prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile…

Când Dumnezeu a sculat din morți pe Isus, Marele Păstor al oilor, Dumnezeu a declarat întregii lumi că Isus este Fiul lui! Dumnezeu a vegheat ca învierea lui Isus să fie constatată de oameni și consemnată ca fapt istoric într-un mod în care nici un alt eveniment istoric al antichității nu a fost, tocmai pentru a declara lumii că Isus este Fiul Său, în care își găsește toată plăcerea, de dragul căruia ne privește cu bunăvoință! Când citim Evangheliile, citim despre viața Fiului lui Dumnezeu; când parcurgem citatele date de evangheliști că au fost spuse de Isus, citim cuvintele Fiului lui Dumnezeu! Când citim istoria Crucii, citim istoria jertfirii Fiului lui Dumnezeu! Și când stăm la sărbătoarea Paștelor stăm la sărbătoarea învierii Fiului lui Dumnezeu! Prin învierea lui Isus Dumnezeu a vorbit tuturor generațiilor și L-a prezentat pe Fiul Său.

Satana a originat și el o religie, o numește religia păcii și vrea să o extindă în toată lumea. Vrea să o extindă nu cu pacea, ci cu sabia! Și intenția lui este să forțeze pe orice om să adoptea acea religie. Știți care este doctrina centrală a religiei lui Satan? Doctrina că Dumnezeu nu are Fiu! Că Isus nu a fost Fiul lui Dumnezeu! Credința islamică are un profet fals, o revelație falsă, dar ceea ce izbește cel mai mult în această falsitate este teza centrală a acestei credințe. Ea este o negație. Care e negația? Că Isus este Fiul lu Dumnezeu. Islamismul pretinde că acesta este păcatul capital, să crezi că Isus este Fiul lui Dumnezeu! Această poziție a silamismului dovedește odată în plus importanța doctrinei creștine a învierii prin care Dumnezeu a declarat lumii că Isus este Fiul Său. Ce face religia falsă? Neagă declarația lui Dumnezeu că Isus este Fiul Său!

Evangheliile concluzionează mesajul lor cu acest postulat, că Isus este Fiu lui Dumnezeu, și acest lucru a fost dovedit prin învierea lui din morți! „Aceste lucruri au fost scrise ca voi să credeți că Isus este Fiul lui Dumnezeu și crezând să aveți viața în Numele lui!”

2. A doua semnificație a învierii: Învierea dovedește că păcatele noastre au fost ispășite prin moartea lui

Acesta este un mare adevăr, pe care puțini oameni îl conștientizează pe deplin! Dacă Isus a înviat, lucrul acesta dovedește nu doar faptul că El este Fiul lui Dumnezeu, ci și faptul că în moartea lui Fiul a ispășit păcatele noastre! Învierea ne dovedește că prețul plătit de Fiul prin moartea lui a fost suficient să plătească datoria păcatelor noastre! Să le luăm adevărurile acestea pas cu pas. Fiul ne-a spus că moare pentru păcatele noastre!

Când ne-a spus acest lucru? La botez! De ce s-a botezat? Ca să declare lumii că va muri și va învia! Și când a ieșit afară din apă, Dumnezeu a declarat „Acesta este Fiul Meu în care îmi găsesc toată plăcerea!” Dumnezeu declara că prin moartea Fiului noi păcătoșii, vom fi împăcați cu El!

Când a declarat Fiul că El moare pentru păcatele noastre? Când a spus mulțimilor: „Căci Fiul omului nu a venit să i se slujească, ci El să slujească și să își dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”

Când ne-a spus Fiul lui Dumnezeu că moare pentru păcatele noastre? Când a stat la masa pascală și a spus că trupul lui se frânge pentru noi!

Și apostolul Pavel însumează crezul creștin atât de simplu dar elocvent când spune: Vă fac cunoscut fraților Evanghelia… Christos a murit pentru păcatele noastre! Așa a spus Christos, că El moare pentru păcatele noastre, și așa mărturisim noi, creștinii, că Isus a murit pentru păcatele noastre după Scripturi!

E clar că Isus a pretins că moare pentru păcatele noastre! Tu știi un alt motiv pentru care ar fi putut să moară Isus? Nu există nici un alt motiv pentru care să fi murit Fiul lui Dumnezeu, decât că așa cum ne-a spus, a murit pentru păcatele noastre!

Acum al doilea pas în discuție: Dacă Isus a murit pentru păcatele noastre, a murit și pentru păcatele tale, sau numai pentru ale unor oameni? Scriptura spune că El a murit pentru păcatele tuturor oamenilor! Bagă de seamă, că Isus a murit și pentru păcatele tale. Ioan, ucenicul iubit al Domnului scrie în Prima lui Epistolă că Isus este jertfa de ispășire pentru păcatele întregii lumi!

Al treilea pas în discuția noastră: Am stabilit că Isus a murit pentru păcatele noastre. Am stabilit că Isus a murit pentru păcatele tuturor oamenilor! Nu e niciunul exclus! Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea… Acum, dacă a murit pentru păcatele noastre, le-a ispășit sau nu le-a ispășit? A plătit  prețul integral, tot prețul, sau numai parțial? Întrebarea aceasta nu este gratuită, inutilă, ci foarte importantă! Care este răspunsul? Răspunsul este că Isus a plătit prețul integral al păcatelor noastre, adevărul este că Isus a ispășit păcatele noastre într-o măsură în care Dumnezeu este total mulțumit cu jertfa Fiului, și nu mai cere nici o plată de la păcătoșii care vor să fie iertați! Isus ne-a comunicat că El plătea prețul integral al păcatelor când pe cruce a declarat: „S-a isprăvit!” Adică plata a fost plătită până la capăt!

Dumnezeu a acceptat plata plătită de moartea Fiului Său și ne-a declarat că El este total satisfăcut cu jertfa Fiului Său, ne-a declarat că nu mai așteaptă nici o plată de la noi,ne-a declarat acest lucru prin faptul că l-a înviat din morți pe Fiul Său! Învierea lui Isus este o declarație în fața lumii!

Întâi prin învierea lui Isus Dumnezeu a declarat că Isus este Fiul Său! Apoi prin învierea lui Isus Dumnezeu a declarat că păcatele noastre au fost ispășite prin moartea Fiului Său! E o declarație. Ce părere a veți despre oamenii care nu cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Nu pot fi mântuiți! Ei îl fac mincinos pe Dumnezeu! Mahomedanii îl declară pe Dumnezeu mincinos când susțin că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, când Dumnezeu a declarat î n Scriptură că Isus este Fiul lui Preaiubit! Ce părere aveți despre oamenii, ce se declară creștini, dar care nu cred că Isus a plătit El prețul total al păcatelor noastre? Da, există așa zis creștini care cred că ei trebuie să plătească pentru păcate. Și de ce cred acest lucru? Pentru că nu cred ceea ce Dumnezeu a declarat prin învierea Fiului, că Fiul a plătit integral pentru plata păcatelor noastre. Astfel de necredincioși îi găsești cu duiumul în rândurile celor ce se numesc creștini chiar în rândurile celor ce se cred preoți ai lui Isus Christos!

Ilustrație: Am cunoscut un preot care în momentul în care trecea pe lângă un cântar cu talgere pe care îl aveam în casă se îngrozea și spunea că se gândește la momentul în care faptele lui vor fi cântărite pe cântarul lui Dumnezeu. E normal să ne treacă sudorile când ne gândim că suntem păcătoți și că trebuie să dăm socoteală de păcatele noastre! Dar nu mai este normal să ne treacă sudorile dacă știm Cine este Isus și ce a făcut El pentru noi. El este Fiul lui Dumnezeu, și El a plăit pentru păcatele noastre. Motivul pentru care preotul acela se îngrozea la gândul judecății este simplu: nu își însușise în mod real credința că Isus a plătit integral pentru păcatele lui! Ca el sunt mulți!

Am spus că în Epistola către Romani ne sunt oferite sistematic toate adevărurile mari ale credinței creștine. Ce citim în Romani 3:23-24? Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Avem vreo problem cu această afirmație a Scripturii?) Dar următoarea? Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

De ce fără plată? Pentru că plata a oferit-o Isus! Așa spune textul. Prin răscumpărarea care este în Christos Isus. Tu ai acceptat această plată sau nu vrei să o accepți? Crezi că Isus a plătit El suficient pentru păcatele tale, sau îți închipui că El nu a plătit îndeajuns și tu ești cel ce poți plăti ceea ce Isus nu a putut plăti, dacă nu accepți crezi că El a plătiti îndeajuns?

Noi avem o cântare care credem că este în acord cu ceea ce spune Scriptura, este în acord cu ceea ce Dumnezeu a declarat în legătură cu moartea Fiului Său, că moartea lui a plătit prețul integral al păcatelor noastre: Mântuire ni s-a dat, fără nici o plată! Prin Isus crucificat, fără nici o plată! Noi credem nu doar că prin înviere Dumnezeu a declarat că Isus este Fiul Său, ci credem și a doua declarație făcută de Dumnezeu prin înviere, că moartea Fiului Său a fost suficientă să plătească pentru păcatele noastre!

Aplicație: Am spus că învierea lui Isus este o declarație a faptului că Dumnezeu a acceptat prețul plătit de Isus. Și acum există doar două posibilități. Tu crezi lucrul acesta, și ești liniștit, sau nu crezi, și de aceea  nici nu ai siguranța iertării. Poți face orice, dar dacă nu accepți că Isus a plătit integral pentru păcatele tale, Tu nu crezi declarația lui Dumnezeu! Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Iată una din semnificațiile învierii. Mai sunt și altele? Da. Am spus că întâia semnificație a învierii este că prin ea Dumnezeua declarat că Isus este Fiul Său. A doua este că prin înviere Dumnezeu ne-a declarat că păcatele noastre au fost ispășite prin jertfa lui! A treia semnificație:

3. Prin înviere Dumnezeu ne-a declarat că neprihănirea lui Isus ne-a fost dăruită nouă

Revin la Romani 4:24-25 Este scris şi pentru noi, că credința noastră ne va fi socotită ca neprihănire, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

De ce a fost înviat Isus? Ca Dumnezeu să declare lumii că noi am fost socotiți neărihăniți! Ceea ce urmează să spun nu este de prisos. Unii nu fac de fel deosebire între iertare, și a fi socotiți sau declarați neprihăniți. Prin moartea lui, Isus s-a plătit prețul păcatelor noastre. Integral! Acum putem fi iertați! Dacă credem în Domnul Isus. Dar prin învierea lui, Dumnezeu a declarat ceva mai mult. Nu doar că suntem iertați, ci și faptul că suntem socotiți neprihăniți! Mântuirea lucrată de Domnul Isus are două aspecte: Unul negativ –  Nu mai primim plata pentru păcate. Suntem iertați. Dar mântuirea are și un aspect pozitiv! Primim în dar neprihănirea sau perfecțiunea lui Christos!  Pentru că suntem iertați, Dumnezeu nu ne mai trimite în iad! Asta e una. Dar pentru că suntem socotiți neprihăniți, Dumnezeu ne dă dreptul să intrăm în cer! E o deosebire?

Cei mai mulți creștini conștientizează faptul că avem nevoie de iertare. Unii cred că ei pot cumpăra cumva iertarea, sau că preotul poate face ceva pentru ei să obțină iertarea, sau că alții se pot ruga pentru ei după moarte să obțină iertarea! Total greșit! Iertarea se obține doar prin credința că Isus a plătit pentru păcatele noastre!

Dar să presupunem că un om obține iertarea de păcate. Acest lucru nu este de-ajuns pentru mântuire! Nu intrăm în cer pentru că am fost iertați de păcate! Scăpăm de judecată și de iad, dacă suntem iertați de păcate.  În cer intrăm numai dacă suntem perfecți înaintea lui Dumnezeu. Faptul că suntem iertați nu ne face perfecți! Aici este frumusețea lucrării lui Dumnezu în Christos! Prin moartea lui, Dumnezeu ne-a dat iertarea! Și a declarat că ne-a dat-o prin faptul că l-a înviat! Dar prin învierea lui Isus, dacă credem în ea, Dumnezeu ne dă în dar și neprihănirea lui Christos!

Revin la Romani 9:9-10 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire.

De ce dacă crezi „că Dumnezeu l-a înviat din morți” ești mântuit? De ce nu „dacă crezi că a murit pentru păcatele tale”? Mântuirea deplină o obținem prin înviere, nu doar prin moartea lui! Moartea lui șterge păcatele, dar înviera lui ne oferă neprihănirea, perfecțiunea de care avem nevoie dacă vrem să intrăm în cer! Fără perfecțiunea lui Christos nimeni nu va intra în cer! Și neprihănirea ne-a dat-o Dumnezeu prin credința în înviera lui Isus. Prin învierea Lui, Dumnezeu ne-a declarat că El ne dă în dar neprihănirea Domnului Isus.

Cei nemântuiți nu înțeleg lucrarea Domnului Isus. Ei au impresia că tot ceea ce Dumnezeu face este că iartă pe păcătos! Toată teologia ce o cunosc unii este aceasta: „Dumnezeu să-l ierte!” Iertarea înseamnă doar neaplicarea pedepsei; Neprihănirea dată în dar, neprihănirea obținută prin credința în învierea lui Isus ne dă dreptul la cer! Dacă crezi că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit! Credința în înviere este credința că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Credința în înviere este credința că El a plătit pentru păcatele noastre. Credința în înviere este credința că datorită Domnului Isus Dumnezeu ne dă în dar neprihănirea lui și dreptul la toate privilegiile cerului!

Câtă semnificație în învierea Domnului Isus. Știm că El este fiul lui Dumnezeu; știm că El a ispășit păcatele noastre; știm că prin învierea lui suntem socotiți neprihăniți. Acestea sunt semnificațiile învierii.

III. Să privim acum la implicațiile învierii

Datorită faptului că El a înviat ceva se va întâmpla la sfârșitul istoriei. Ce?

1. Și noi vom învia!

La sfârșitul istoriei nu moartea se va generaliza, ci învierea, și aceasta datorită faptului că Domnul Isus a înviat! Înviera lui este cauza învierii noastre și promisiunea învierii noastre! În Romani 8:9-11 citim ceva despre promisiunea învierii noastre:

Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

În 1 Corinteni 15:20-23 ni se spune cine sunt cei ce înviază, cauza pentru care înviem, și timpul când înviem: Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi. O legitate… Pârga anunță roada ce vine! Isus e cel dintâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate (Coloseni 1:18). E pârga celor adormiți…

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Cauzalitate… Adam a cauzat moartea noastră! Isus a cauzat învierea noastră!

Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; Cine sunt cei ce vor învia? Cei ce sunt în Christos!

…dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. Când vom învia? La venirea lui Christos!

Pentru că El a fost neprihănit, de aceea a înviat. Moartea nu poate ține în domeniul ei pe un om neprihănit! Aceasta este o lege pe care Dumnezeu a pus-o în Univers! Și pentru că noi am primit în dar neprihănirea lui, și noi suntem neprihăniți, de acea vom învia!  Suntem vii din pricina neprihănirii (a lui Christos).

Va fi o înviere a celor neprihăniți! Așa ne spune Domnul Isus în Evanghelia după Luca 14:14.

2. Ce se va întâmpla cu cei ce nu au neprihănirea Domnului Isus?

Și ei vor învia, dar e o mare diferență între învierea celor neprihăniți și învierea celor pierduți. Nu vor învia odată… Cei neprihăniți vor învia la venirea lui Christos pentru Biserica Sa. Atunci Domnul își va întemeia împărăția pe pământ! 1000 de ani! Înainte de împărăția sa va avea loc prima înviere! Ferice de cei ce au parte de întâia înviere!

Cei pierduți, vor învia și ei, dar de-abia la capătul împărăției milenare… Apocalipsa 20:5… și atunci vor învia pentru a fi judecați și condamnați la iazul cu foc. Deși se spune că cei pierduți vor învia, de fapt ei experimentează o readucere în trup pentru a primi pedeapsa în trup. Dar învierea lor nu este la glorie, nu este la viață. Cei resuscitați sunt numiți în Apocalipsa 20 „morții mari și mici”. Ei au stat înaintea scaunului de domnie. Au stat, dar ei erau morți, adică experimentau moartea a doua, despărțirea veșnică de Dumnezeu.

Învierea lui Isus joacă două roluri foarte importante. Pe de o parte învierea lui asigură pe cei mântuiți că sunt iertați, că au primit în dar neprihănirea lui Isus, și că odată, la revenirea Domnului vor fi și ei înviați la slavă!

Pe de altă parte, învierea lui Isus asigură pe cei nemântuiți că vor ajunge negreșit la judecată. Apostolul Pavel predica Cuvântul lui Dumnezeu în Atena și spunea că Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, ci poruncește tuturor oamenilor să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va judeca lumea cu dreptate prin Omul pe care l-a rânduit pentru aceasta… despre care a dat tuturor oamnilor o dovadă de necontestat prin faptul că L-a înviat din morți! Care este dovada pe care Dumnezeu a dat-o că cei ce nu se pocăiesc vor fi judecați? Învierea lui Isus!

Prin învierea lui Isus Dumnezeu vorbește lumii! Celor ce cred în Fiul și acceptă că Fiul a plătit pentru păcatele lor, acestora le spune că în învierea lui au dovada iertării și a darului neprihănirii! Celor ce refuză să se umilească și să se pocăiască,și acestora Dumnezeu le spune că în învierea lui Isus au dovada că vor fi judecați!

Avem doar această alternativă: Să credem în învierea lui Isus, și să avem viața! Sau să refuzăm credința și pocăința, și să rămânem în moarte! Învierea lui Isus desparte lumile în două! Credința sau necredința în învierea lui desparte pe oameni în două și oferă două destine diferite pentru veșnicie. „Dacă mărturisești pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit! Căci prin credința din inimă se capătă neprihînirea, și prin mărturisirea cugura se ajuge la mântuire!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s