Reforma Lutherană

Istoricii vorbesc despre mari evenimente ce au înrâurit profund dezvoltarea societății umane. Printre marile evenimente ce au influențat masiv istoria a fost și evenimentul Reformei religioase începută de Luther la 1517, în octombrie 31. Reforma lutherană nu a apărut din senin, ci au existat mișcări premergătoare acesteia, ce au anunțat-o și au prefațat-o. Am vorbit data trecută despre mișcari înnoitoare de spirit, ca mișcarea Valdensilor în sudul Franței prin secolul XII-XIII, ca mișcarea Lollarzilor din Anglia, începută de John Wycliffe (traducător al Bibliei în limba engleză la 1384), ca mișcarea Husită ce și-a luat numele de la Jan Huss din Praga ce predica în limba cehă în timpul slujbelor religioase și a câștigat masele la credința biblică. Jan Huss a sfârșit-o ars pe rug la Constanța, Elveția în 1415. Anul acela  a fost unul ce a reînnoit persecuțiile împotriva credincioșilor ce au decis să creadă ceea ce scria în Scriputuri, în loc să meargă mai departe cu interpretările eretice ale Bisericii Catolice. În același an trupul lui John Wycliffe a fost dezgropat și ars pe rug, iar cenușa împrăștiată pe apele râului Swift. Dar departe de a se stinge datorită prigoanei, mișcările reformatoare au continuat în țările Europei. Cel mai cunoscut reformator, Martin Luther s-a ridicat în secolul XVI în Germania. În urma lui a apărut Biserica Lutherană  (în Germania, Țările nordice, Transilvania etc.), dar influența lu nu s-a limitat la Biserica ce îi poartă numele.

Ridicarea lui Martin Luther

Era la începutul anilor 1500. Roma papală se afla în mijlocul unui program edilitar extrem de ambițios. Papa Leon X a moștenit de la predecesorul său sarcina construirii Catedralei Sf. Petru din Roma. Ca să strângă fonduri în martie 1517 papa a pornit cea mai faimoasă campanie de vânzare a indulgențelor.  O serie de țări au refuzat să mai contribuie la cheltuielile Romei pe motiv că nu mai aveau fonduri (Anglia, Franța și Spania, chiar Germania a protestat). Papa a făcut însă un târg cu toți monarhii ce nu voiau să accepte indulgențele pe teritoriul lor, promițând un anumit procent din vânzare autorităților locale! Germania însă nu avea un monarh puternic, de aceea papa a profitat și a impus vânzarea indulgențelor în Germania foarte dejavantajos pentru nobilii germani! Aceștia cu teritoriile lor urmau să plătească cel mai mult pentru indulgențe.

Scandalul indulgențelor

Johann Tetzel a fost trimis de papa în Germania să vândă indulgențe, un expert în a convinge oamenii să le accepte. Acesta invocă autoritatea lui Petru și Pavel, apoi a papei și a Bisericii de a absolvi pe păcătoși de vinovăție prin cumpărarea indulgențelor. Conform lui Tetzel, indiferent de păcatele ce le-ai comis, dacă plătești ești iertat și ți se dă înapoi inocența ce ai avut-o la naștere. Când vei muri, porțile pedepsei vor fi închise, iar porțile paradisului vor fi deschise! Și dacă nu mori curând, grația aceasta va rămâne cu tine până mori!

Tetzel s-a oferit să vândă indulgențe și pentru păcatele ce intenționai să le faci! Papa, a spus el, „este mai puternic decât apostolii, mai puternic decât maica Domnului, mai puternic decât îngerii și sfinții, deoarece el este egal cu Christos”! Informația aceasta este din partea unui confrate al său, un călugăr franciscan. Tetzel era dominican. Asta era afacerea pentru cei vii!

Dar Tetzel avea o afacere și pentru cei morți! Indiferent ce păcate au făcut cei morți (ce  acum sunt în Purgatoriu), dacă cineva plătește prețul indulgențelor, „imediat ce în paner răsună cerutele monede, sufletul din focul purgatoriului spre paradis purcede”.

Luther se pronunță în privința indulgențelor

Frederic, prințul elector al Saxoniei, îi interzice vânzătorului de indulgențe să vină pe teritoriul său. Tetzel însă vine la granița Saxoniei, iar oamenii din ținutul lui Frederic merg să cumpere indulgențe. Luther este întrebat ce părere are de vânzarea indulgențelor, i se cere să confirme că Tezel are puterea să ierte, dar el refuză! Tezel îl denunță, ceea ce îl determină pe Luther să scrie cele 95 de teze…

În aceste teze Luther arată că papa nu are nici o putere să ierte păcatele și numai Domnul Isus are puterea și dreptul să ierte pe păcătoși! Mai mult, spune el, „dacă papa are putere să scoată sufletele păcătoșilor din Purgatoriu pentru bani, de ce nu o face din dragoste?” Tezele sunt traduse în germană și răspândite cu ajutorul tiparniței. Ce dezbatere a urmat! Așa a început Reforma.

Martin Luther – călugărul ce a zguduit lumea medievală

Cine era călugărul acela din Wittemberg ce a cutezat să înfrunte pe mai marii zilei și să înceapă o Reformă religioasă în creștinism care ulterior a dus la crearea societății Vestice? Cum a ajuns Luther să înfăptuiască o astfel de mișcare ce a schimbat fața Europei și a lumii? Nu a avut de loc gând să facă o Reformă! De fapt începutul vieții lui nu anunța deloc că va fi reformator! Copilărește într-o familie cu părinți foarte așpri, unde a mâncat multă bătaie. În școală, la fel. Odată a fost biciuit pentru că a greșit declinarea unui substantiv.  Tatăl are ambiția să îl facă avocat. Studiază la Eisenach, și locuiește în casa unei femei (doamna Cotta) ce spune că pentru un bărbat nu există ceva mai prețios decât dragostea ce i-o oferă o femeie bună. Această memorie îl va urmări pe parcursul vieții și a influențat acțiunea lui de părăsire a ordinului călugăresc și de a se căsători. Excelează în studiile ce le face pentru a deveni avocat. Tatăl său este foarte mândru de studiile fiului său și de cariera ce urma să o aibă!

La 22 de ani decide însă să devină călugăr.  Circumstanțele acestei decizii sunt foarte cunoscute. În vara anului 1505 surprins de o furtună și înspăimântat de un trăsnet ce a căzut lângă el, a strigat: „Sfânta Ană, scapă-mă, că dacă mă scapi, mă călugăresc!” În aceeași lună, iulie 1505, Luther intră pe porțile mănăstirii augustiniene din Erfurt, cea mai strictă așezare monahală a regiunii, ce avea peste 20 de mănăstiri. Alegerea lui Martin Luther este în concordanță cu seriozitatea lui în ce privește îndeplinirea canoanelor călugărești. Colegii lui au declarat despre el că a fost cel mai dedicat călugăr.

Neliniștea sufletească a lui Martin Luther

În ciuda faptului că era dedicat ordinului călugăresc și înfăptuia cu scrupulozitate toate cerințele vieții de monah, Luther nu avea liniște sufletească. Știa că este păcătos, și se străduia să câștige iertarea lui Dumnezeu prin dedicarea lui față de regulile vieții de călugăr. Se spovedea ceasuri întregi confesorului său, pentru lucruri pe care acela nu le credea păcătoase, ci fleacuri! Se pare că acel confesor nua ajuns sub acțiunea de convingere a Duhului lui Dumnezeu, care dovedește lumea vinovată! Luther știa ce confesorul său nu știa, că Dumnezeu este drept și sfânt, și orice imperfecțiune în trăirea noastră este păcat! Conștiința că nu poate să câșitge iertarea lui Dumnezu prin eforturile sale l-au dus în pragul disperării! Simțea că Îl urăște pe Dumnezeu, deoarece Creatorul său nu îi dădea asigurarea că este iertat!

În anii aceia citește ceva din scrierile lui Huss, și se întreabă cum de acesta a ajuns ars pe rug, din moment ce din scrierile lui reiese că a fost un creștin foarte bun! Șeful lui ierarhic, văzându-i neliniștea cere să i se dea o Biblie în latină să o citească. Pe vremea aceea foarte puțin oameni ajungeau să citească Biblia. În anul 1509 (după ce în anul anterior Staupitz, unul din superiorii lui, îl transferă la Wittemberg) citește Romani 1:17 și întrevede justificarea prin credință.

Un pelerinaj ce dezamăgește și reorientează

În 1510 intreprinde o călătorie la Roma pe care a anticipat-o cu mult interes. Când ajunge acolo face toate lucrurile cerute pentru pelerini, și câștigă multe indulgențe! Mai târziu povestește că ar fi putut să le folosească pentru eliberarea multor suflete din Purgatoriu, dar părinții lui erau în viață, și nu le putea folosi pentru aceștia!

Stupoarea lui a fost de nedescris când a ajuns la sediul papal! „Roma – a spus el, este o urâciune, papii sunt mai răi decât împărații păgâni ai Romei!” Observa printre altele că mesele papale erau servite de fete despuiate de veșminte…

În anul 1516 o ciumă izbucnește la Witemberg, iar el arată dedicarea lui pentru cei năpăstuiți prin refuzul de a pleca din zonă, așa cum îl îndemnau colegii lui, și așa cum procedau aceia. El rămâne în oraș și asistă pe cei afectați de ciumă. În vremea ce a survenit după călătoria la Roma este tot mai convins că clerul este corupt și în loc să ofere Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor, preoții oferă de fapt povești inventate de mintea omului.

Anul 1516 este hotărâtor în dezvoltarea spirituală a lui Luther, deoarece atunci devine convins de justificarea prin credinăță, și acuză pe vânzătorii de indulgențe că profită de ignoranța oamenilor simpli. Ca profesor de teologie la Wittemberg i s-a cerut să țină un curs din Epistola apostolului Pavel către Romani. Studiind această Epistolă, el ajunge să cunoască doctrina justificării prin credință, și să experiemnteze iertarea și siguranța mântuirii. În iulie 1517 predică în Dresda că simpla acceptare a meritelor lui Christos asigură salvarea păcătosului. Ducele din Dresda ripostează că o astfel de doctrină va produce oameni prezumpțioși, și rebeli.

Tezele zilei de 31 octombrie 1517

Se cunosc prea bine lucrurile ce au avut loc în ziua ultimă a lunii octombrie a anului 1517 la Wittemberg. Este ziua în care iritat de acțiunile și pretențiile lui Tetzel, Luther redactează în latină cele 95 de teze prin care denunță comerțul cu indulgențe, le scrie cu mâna pe o coală de hârtie pe care o pironește pe ușa Bisericii din Wittemberg. Uraganul s-a deslănțuit.

Este surprins de turbulența creată de tezele sale. În 1518 spune că tot ce își dorește este să ducă o viață liniștită de anonim. Dumnezeu a vea însă alte planuri pentru el. Nu o viață liniștită, ci o viață folositoare pentru milioane de oameni.

Controversa iscată de cele 95 de teze

La cele 95 de teze ale lui Martin Luther prin care acesta condamna vehement vânzarea indulgențelor, Tetzel ripostează cu 106 anti-teze. Studenții din Wittemberg ard însă anti-tezele lui Tezel. Luther răspunde cu o predică pe tema indulgențelor și spune: „Dacă sunt declarat eretic de cei ale căror buzunare suferă din pricina adevărurilor ce le proclam, nu îmi pasă de supărarea lor! Numai cei e nu cunosc Scripturile pot susține indulgențele.”

Apoi scrie papei, arătând abuzurile bisericii și ale papilor din ultimele trei secole, declarând că Roma este un Babilon. În acea scrisoare, nădăjduind să găsească la pontif înțelegere, îl numește pe acesta un pontif excelent, în totală opoziție cu Alexandru VI, ce fusese un borfaș. Încheie scrisoarea spunând că se va supune papei și dacă merită moartea, nu se dă în lături.

Interese opuse se ciocnesc în tratarea lui Luther

Papa îl somează să vină la Roma. Luther știe ce îl așteaptă și cere capelanului prințului Frederic să intervină. Partea de nord a Germaniei se revoltă împotriva practicilor și cerințelor papei știind că pontiful Romei cerea mereu bani și iarăși bani, armată, etc. Împăratul Maximilian I îi spune Electorului de Saxonia să aibă grijă de „acel bun călugăr”! Papa renunță la somația lui, dar cere ca Luther să se prezinte înaintea unui consiliu la Augsburg. La acel consiliu Cardinaul Caietan este instruit să îi dea lui Luther poziții și cinste dacă renunță la răzmerița lui! Același cardinal este însărcinat de papa să ofere ordinul „Trandafirul de Aur” lui Frederic, prințul și electorul Saxoniei. Ordinul menționat era cea mai înaltă distincție pentru conducătorii seculari oferită de papalitate! În taină, pontiful sugera lui Frederic că este posibil să îl susțină la poziția de împărat al Germaniei (Maximilian I decedase în anul 1519, și Dieta urma să aleagă un alt Împărat).

În octombrie 1518 la Augsburg Luther este somat de Caietan să cedeze, fără să accepte o dezbatere cu acesta! Luther refuză. Frederic refuză și el să îl trimită la Roma. Situația devenise foarte încordată. Trei din cinci prinți ai Germaniei erau deja de partea lui Luther.

Dezbateri teologice

Luther este provocat să aibă o dezbatere teologică cu teologul Johann Eck, și acceptă. Dezbaterea are loc la Lepzig în anul 1519. În timpul acestei dezbateri Luther arată că papii s-au contrazis, și conciliile au greșit! Din acest moment apele se despart. Dacă până aici Luther voia o împăcare cu Roma, de aici nu mai există șanse pentru reconciliere. Un prieten al lui Luther, Ulrich von Hutten, propune prinților germani să confiște averile bisericești și să înceteze să susțină luxul Romei. Luther aseamănă Roma cu Babilonul, cu Sodoma, curia papală cu sinagoga Satanei… și pe papă îl declară Anti-Christ și cere germanilor să lupte împotriva acestei corupții prezente în Biserică. Corupția era cea  susținută de curtea papală de la Roma. El arată că Biblia este deasupra papilor și a conciliior, și mai presus de tradițiile bisericești. Cere ca Domnul să surpe cuibul Satanei de la Roma!

Excomunicări

Leon al X-lea trece la represalii. Emite Bula papală Exsurge Domine ce îl declară pe Martin Luther un mistreț ce a intrat în grădinile Domnului și distruge via. Bula oferă călugărului revoltat 60 de zile, după care amenință cu excomunicarea dacă nu retractează. În loc să tremure la amenințarea cu excomunicarea, Luther scrie lucrări în germană și le răspândește în popor. Printre ideile expuse în aceste lucrări sunt următoarele:

  • Scriptura este supremă
  • Fiecare credinios poate înțelege Scriptura
  • Preoția universală
  • Toate căsătoriile sunt sacre, nu doar ale creștinilor!
  • Credința salvează pe oameni, nu faptele bune! Christos face pe oameni buni! Pomul este cauza roadei bune, nu roada este cauza pomului bun (nu roada face pomul, ci invers).

Lupta declanșată se adâncește. Luther arde bula papală. Papa îi arde cărțile. Luther și studenții din Wittemberg ard cărțile catolice! Un istoric remarca, nu lipsit de ironie: Luther îl excomunică pe papa!

Carol Quintul și Reforma

În disputa privind revolta lui Luther față de papalitate intervine Împăratul nou ales al Germaniei, Carol V Hapsburg.  Acesta cere lui Frederic să îl aresteze pe Luther. Frederic cere sfat lui Erasmus. Erasmus vine în apărarea lui Luther și susține că Biserica este plină de abuzuri. Care e păcatul lui Luther? – întreabă Frederic. „Două” – spune Erasmus: „A lovit pe papă în coroana lui, și pe călugări în stomac” adică a lovit mândria papală și interesele materiale ale clerului.

Noul monarh al Germaniei decide să acorde lui Luther posibilitatea să vină să fie audiat și judecat de forul conducător al Germaniei, Dieta, ce urma să se întrunească în orașul Worms în anul 1521.  I se promite că timp de câteva luni va avea imunitate și va putea să își prezinte poziția fără să fie amenințat.

Dieta de la Worms din 1521

În ciuda faptului că i s-a promis imunitate, Luther știa că apariția lui în fața Dietei nu va fi lipsită de primejdii. Cu un secol înainte Sigismund, împăratul de atunci al Germaniei, acordase imunitate lui Jan Huss ce fusese invitat să apară în fața unui conciliu bisericesc la Constanța, în Elveția. Era anul 1415, și după ce Hus și-a prezentat credința biblică, i s-a cerut să retracteze cele spuse. Departe să i se recunoască imunitatea promisă de împărat, forul bisericesc l-a condamnat și Huss a fost ars pe rug. Acum era rândul lui Luther să apară în fața unui conciliu format din prelați și politicieni și să își justifice poziția teologică ce era în contradicție cu Roma. „Nu te duce!” – îi spune Sapaltin, confesorul prințului Frederic. „Mă duc și dacă în Worms sunt atâția demoni câte bucăți de ciripă pe acoperișurile caselor din oraș!” Vestea că Luther va veni la Worms pentru o dezbatere teologică s-a răspândit cu iuțeală. Luther este așteptat la Worms nu doar de Dietă, ci și de o mare mulțime de oameni.

În fața Dietei, acuzatorii lui au pus pe masă cărțile lui Luther, și apoi Johann Eck îl întreabă dacă le recunoaște și dacă renunță la ereziile lui. Luhter răspunde la prima întrebare, recunoscând că acelea erau scrierile lui. Referitor la a doua întrebare el cere timp să decidă. Nu se știe ce anume l-a determinat pe luther să ceară timp. Ezitarea lui a fost luată ca slăbiciune de oponenții săi și i se dă timp până a doua zi. În noaptea ce a urmat Luther a fost încurajat de prieteni și a doua zi, 19 aprilie 1521, își expune clar poziția și credința.

Eck îl somează să declare că retractează. „Ce am scris despre abuzuri, este adevărat!” spune Luther. Împăratul îl oprește și îi poruncește să retracteze ce a zis! Luther continuă: „Dacă retractez acum ceea ce am spus, voi deschide ușa pentru mai multă nedreptate și impietate. Să fac asta numai pentru că sunt presat de autoritățile Imperiului?” E de acord să retracteze orice doctrină ce i se dovedește că nu e din Scripturi!

Eck ripsotează: „Tu apelezi la Scriptură ca și toți ereticii! Reînnoiești ereziile lui Wycliffe și Huss. Ce, tu ești singurul ce înțelegi Scripturile? E rațiunea ta mai presus de rațiunea atâtor oameni iluștri să pretinză că știi mai mult ca ei? Nu ai dreptul să pui la îndoială credința sfântă instituită de Christos, procalmată de apostoli, sigilată cu sângele martirilor, confirmată de conciliile sfinte și care papa ne interzice să o discutăm, deoarece discuțiile nu s-ar mai termina! Retractezi sau nu?”

„Din moment ce majestatea voastră și înălțimile voastre cereți un răspuns simplu, voi răspunde… Dacă nu sunt convins prin mărturia Scripturilor Sfinte ori prin dovezi raționale, căci nu accept autoritatea papilor și a conciliilor, care s-au contrazis reciproc, conștiința mea este supusă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot și nu voi retracta nimic, deoarece a merge împotriva conștiinței nu este drept și nu este fără pericol. Așa să îmi ajute Dumnezeu! ”

Zăgazurile se rup

Carlyle, un istoric secular, a spus că acel moment a fost cel mai grandios în istoria modernă a omului. A fost momentul ce a deschis larg ușa prefacerilor moderne! Reacțiile contemporanilor față de acest moment au fot foarte diferite.

Reacția împăratul Carol Quintul? Era vizibil mișcat și enervat. „Un singur călugăr, ce merge împotriva a 1000 de ani de consens, este greșit!”  A fost Lutehr greșit? Greșiți au fost cei 1000 de ani de consens! Greșiți au fost papii și conciliile și forurile religioase… Luther a fost corect, deoarece a luat Scriptura ca autoritate în materie de credință. Sola Scriptura, a rămas de atunci un motto ce a ținut pe cale adevărului pe adepții Reformei înfăptuite de Luther.

Legatul papal scria în acele momente o condamnare a lui Luther: „Învățătura lui aduce rebeliune, schismă, război, ucidere, tâlhărie, incendiu și colapsul Creștinătății!” Incendiu a fost, dar nu unul distructiv, ci unul ce a făcut atît de mult bine societății! După Germania focul Reformei a cuprins Elveția, apoi Franța, Anglia, Scoția, Țările de Jos, Țările Scandinave… chiar Transilvania noastră! Din 1526 când Transilvania este scoasă de sub controlul Ungariei până la 1699 când Transilvania a fost încorporată Imperiului Austriac, prinții Transilaniei au fost Reformați! Lor le datorăm prima traducere a noului Testament de la Alba  Iulia înfăptuită la 1648!

Prefacerile aduse de Reformă

Ce  a adus Reforma? Cea mai mare libertate ce a cunoscut-o societatea vreodată! Cea mai mare trezire ce a cunoscut-o creștinătatea! Cea mai mare dezvoltare ce a cunoscut-o societatea umană! Cea mai mare cercetare și cele mai mari descoperiri în domeniul științelor! Cea mai impresionantă dezvoltare tehnologică, cel mai mare progres cunoscut în istorie! Vă spuneam că la 1500 toate regiunile pământului erau cam la același nivel de dezvoltare. După 1500 Europa a luat-o înaintea tuturor zonelor globului și a creat Civilizația Vestică. O civilizație a cărei grandoare  a fost și rămâne fără precedent!

De ce a reușit Reforma lui Luther și a celorlalți predecesori nu a reușit? O bună întrebare! Ce considerăm însă reușită? Traducerea lui Wycliffe a influențat profund Anglia, și Reforma a venit în Anglia și datorită mișcării lui! Jan Huss a fost cauza înființării Bisericii Husite, ce a rămas puternică în Cehia și după ce Huss a fost ars pe rug! Totuși, de ce Reforma lui Luther a fost de anvergură mult mai mare decât mișcările predecesorilor săi? Tiparul a răspândit învățătura lui Luther! Ceilalți reformatori nu au avut la dispoziție tiparul! Acela a fost timpul stabilit de Dumnezeu! Dumnezeu a dat lumii Scriptura! Apoi a dat lumii tiparul! Apoi a dat lumii un călugăr neînfricat ce a luptat pentru adevărul Scripturii! Și ne-a dat tuturor Evanghelia! Lumea a ieșit din întunecimea Evului Mediu! Evanghelia a fost dusă până la marginile pământului! Așa am beneficiat și noi de Reforma înfăptuită de oamenii lui Dumnezeu ce au stat neînfricați în fața persecuției și condamnării. E rândul nostru să apărăm Evanghelia! Așa să ne ajute Dumnezeu!

Predică ținută în Niles, Logos Christian Ministries, 29 0ctombrie 2017 (Su. PM) Materialul istoric este datorat în primul rând lui Will Durant, Istoria Civilizației, vol. VI, Reforma.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s