Noul Apostolism – un atac subversiv la adresa Scripturilor și Mântuitorului

Există o confruntare între bine și rău, după cum există o confruntare între adevăr și minciună (neadevăr). Aspectul cel mai subtil al acestei lupte se dă la nivelul discernerii adevărului. Dacă adevărul este subminat sau distorsionat, atunci nu mai există posibilitatea discernerii binelui de rău. Lupta împotriva adevărului nu se dă la palierul negării adevărului, cât se dă la nivelul contrafacerii adevărului, al falsificării adevărului. Continue reading “Noul Apostolism – un atac subversiv la adresa Scripturilor și Mântuitorului”

Advertisements

Istoria şi învierea

Christos a înviat!

În această afirmaţie a credinţei creştine există mai multă teologie decât în toate afirmaţiile teologice formulate de oameni de-a lungul istoriei. În această doctrină există mai multă putere de transformare a omului decât în toate ideologiile şi religiile umane dezvoltate cu scopul de a altera viaţa şi comportamentul uman. În această formulare concisă a credinţei creştine există mai multă nădejde decât în orice program social elaborat de oameni sau în orice formulă escatologică a religiilor lumii.

Teologia cuprinsă în această afirmaţie e divină. Puterea învierii Domnului Isus este cea mai mare putere ce acţionează la ora actuală în lume schimbând vieţile oamenilor una câte una. Nădejdea învierii noastre pe baza învierii Domnului Isus este cea mai minunată nădejde ce a încăput vreodată în pieptul unui om.

ÎNVIEREA DIN PERSPECTIVA  ISTORIEI

Învierea lui Isus nu este doar teologie divină, nu este doar puterea ce schimbă vieţile oamenilor, nu e doar nădejdea cea mai minunată ce poate sălăşlui în noi, ci este şi evenimentul istoric ce a alterat pentru totdeauna istoria omului. Este aşa nimerit să privim istoria din perspectiva învierii. Suntem parte a istoriei, chiar dacă nu in-trăm în istorie. Ne naştem, trăim, activăm, şi apoi ne stingem. Există sens şi finalitate în istorie? Există raţiune pentru existenţa umană? Continue reading “Istoria şi învierea”

Terminologia creștină română – origini și semnificație

 Terminologia creştină română – origini şi semnificaţie. Termeni bisericeşti în limbă

Vocabularul religios creștin al românilor s-a format pe parcursul mai multor secole prin interferarea elementelor lingvistice ale grupurilor etnice ce au coabitat pe teritoriul României, fenomen ce a dus la formarea limbii române. Este cunoscut faptul că limba latină a dat baza limbii române la care s-au adăugat elemente de limbă slavă, greacă, maghiară etc. Nu trebuie să uităm nici de contribuția elementului prelatin. Limbajul religios la români este format din elemente provenite din limbile traco-dacă, latină, slavă și greacă, în principal, fiecare limbă din cele menționate contribuind la stabilirea unui lexic ce formează câte un segment important al vocabularului creștin la români. Astfel avem grupul termenilor religioși provenind din traco-dacă și latină – cel mai vechi, conținând termenii fundamentali; apoi grupul termenilor religioși provenind din slavonă – adăugat după venirea slavilor în teritoriile fostelor Dacii și impunerea limbii slavone ca limbă de cult; grupul termenilor religioși provenind din greacă – din aceștia doar câțiva fiind împrumutați în primele secole, ceilalți provenind din greaca medie și neogreacă prin aducerea creștinismului românilor sub hegemonie bizantină; și, mai puțin numeroși, grupul termenilor religioși provenind din maghiară, neglijabil din punctul de vedere al analizei ce urmează.

Consideraţii generale

Stadiul actual al cunoştinţelor privind problema discutată Continue reading “Terminologia creștină română – origini și semnificație”