Reforma în Elveția – Zwingli

Răspândirea fenomenală a Reformei în Germania

La 1517 un călugăr anonim protestează împotriva comerțului cu indulgențe. Nimeni nu a bănuit amploarea pe care o va lua acest protest și că va da naștere unei ramuri a creștinismului numit Protestantism. La numai șapte ani după aceea, la 1524 Germania, este împărțită în două de mișcarea reformatoare luterană. Mai mult de ½ din teritoriile germane erau protestante! Cum a fost posibil acest lucru, din moment cealte mișcări reformatoare, ca și cea a Valdensilor, cea a Lolarzilor, cea a Husiților, au fost toate oprite și limitate? Cum a fost posibil acest lucru, cînd papalitatea era mai puternică în secolul XVI decât în secolul XIV când au apărut mișcarea lui Wycliffe și cea a lui Huss? Cum a fost posibil, din moment ce Carol Quintul, Împăratul Germaniei (ales în 1519), și regele Spaniei și Suveranul Țărilor de Jos, a jurat că va nimici în fașă mișcarea lutherană? După Dieta de la Worms acest obiectiv a fost în atenția lui!

Sunt mai mulți factori ce explică răspândirea reformei în secolul XVI factori care au contribuit la succesul acestei mișcări urâte de papalitatea atotputernică și de marii regi ai Europei (suveranii Germaniei,  Franței, Spaniei).

Factori politici ce explică succesul Reformei

Imperiul German ajnge tocmai atunci în război cu Franța. Turcii prin Soliman Magnificul încep campania de cucerire a centrului Europei. Cuceresc Ungaria la 1526 și atacă Viena. Carol Quintul are mâinile ocupate de aceste războaie și nu poate face nimic împotriva Reformei. La 1546, când în sfârșit are răgaz și strînge o armată puternică cu care începe războiul împotriva protestanților germani, situația era așa de complicată, că papa se temea de o reușită a Împăratului. Forțele protestante după un prim eșec, s-au reorganizat și au impus Împăratului Pacea de la Ausburg, foarte favorabilă pentru credința lutherană. Era anul 1555, și la doi ani după aceea, Carol Quintul, aparent conștient de falimentul său, se retrage din viața politică la o mănăstire.

Factori culturali ce explică succesul Reformei

Climatul politic a fost favorabil Reformei! La fel se poate spune și despre climatul cultural! În Renașterea experimentată în țările nordice ale Europei, accentul a fost pus pe studiul limbilor în care a fost scrisă și transmisă Scriptura: Ebraica, Greaca și Latina. Interesul pentru studiul Scripturilor se vede și din faptul că la 1516 Noul Testament este tipărit pentru prima dată în 1516 de către Erasmus, acel prinț al umanismului. Mai toate limbile din Europa de vest au câte o traducere a Scripturii.

Tiparul devine o modalitate de răspândire a informației Reformei. Dacă în 1518 în Germaia s-au tipărit 150 de cărți, în 1524 numărul lor s-a ridicat la 990.  Patru cincimi (în jur de 800) din aceste tipărituri erau în favoarea Reformei. Nu numai că cele favorabile Reformei erau mai multe ca număr, dar tirajul și numărul cărților vândute ce promovau Reforma era mult mai mare decât al celor ce apăratu credința catolică. Acelea nu le cumpăra nimeni! Cele favorabile Reformei se vindeau în librării, dar și de către colportori. Începând cu 1519 cărțile publicate în Germania cu conținut favorabil Reformei s-au răspândit în Franța, Iatlia, Spania Olanda, Anglia etc. În anul 1520 la Paris cărțile venite din Germania Reformată s-au vândut mai mult ca orice alte cărți!

Opinia publică în Europa era favorabilă Reformei. În toate țările Europei apar reformatori iluștri. Să privim la câțiva din aceștia. Ne propunem să urmărim mișcarea reformei religioase în Europa prin reprezentanții acesteia pe care i-a avut în diferitele țări. În Elveția Reforma religioasă își leagă numele inițial de cel al preotului Ulrich Zwingli.

Situația Elveției la 1500

Pe la 1500 Elveția era formată din mai multe cantoane, era de fapt o confederație a unor unități politice autonome cu organizare proprie. La 1516 Confederația Helvetică a adoptat o poziție de neutralitate în Europa ce a rămas în vigoare până astăzi.

Biserica Catolică din Elveția era la fel de coruptă ca în toate celelalte teritorii ale Europei. Cei mai mulți preoți din Elveția trăiau în mod deschis cu concubine. Pentru aceasta puteau însă să plătească o taxă ca să nu li se considere păcat. Această situație este tulburată de apariția unui preot numit Zwingli. De numele lui se leagă Reforma din Elveția din orașul Zurich.

Ridicarea lui Zwingli

S-a născut într-o familie săracă  la mică distanță de Zurich. Tatăl lui era magistrat în satul acela, și mama lui era sora unui preot. Zwingli era al treilea dintre opt frați și două surori. Unchiul lui ia dat o educație aleasă. Este trimis la studii la Basel și Berna. Studiază clasicii greci și latini. Începe să corespondeze cu Pico de la Mirandola și cu Erasmus. Devine preot în cantonul Schwyz. În 1517 se pronunță că religia și Biserica ar trebui să se bazeze în mod exclusiv pe Biblie. În 1518 devine preot la Zurich.  Predică cu atâta pasiune, că tot orașul răspunde pozitiv la mesajele lui. Se pronunță împotriva indulgențelor. În vara anului 1518 un trimis al papei vine să vândă indulgențe la Zurich, și Zwingli condamnă acest comerț. La fel face și episcopul din Constanța. Papa îl retrage pe vânzătorul de indulgențe. A învățat lecția din Germania cu Luther.

În 1519 izbucnește o epidemie, o ciumă în Zurich ce omoară o treime din populație. Zwingli rămâne la postul său de predicator și se dedică îngrijirii bolnavilor. Ia și el ciuma, și este aproape ucis, dar își revine și în urma incidentului devine cel mai popular om din Zurich. Este promovat ca preot principal în oraș. Acum intreprinde un lucru revoluționar.

Schimbări introduse de Zwingli în slujbele religioase

În locul mesei și a liturghiei, el pune predicarea Cuvântului. Începe să predice că Biserica ar trebui să se întoarcă la simplitatea dintâi în închinare și organizare. (I. Al. Cuza și preoții de acolo). Citește lucrările lui Huss și ale lui Luther. În 1520 atacă în mod deschis monasticismul, purgatoriul, invocarea sfinților, etc. De asemenea, susține că dărnicia către Biserică, zeciuiala, ar trebui să fie volunatară, nu impusă obligatoriu.  Episcopul ce era deasupra lui îi cere să renunțe la astfel de mesaje, dar el continuă. Conducerea cantonului, înțelege poziția biblică a lui Zwingli, și cere tuturor preoților să predice numai ceea ce este în Scriptură.

Tezele lui Zwingli

În 1523 Zwingli oferă 67 de teze pe baza cărora se trece la reformarea închinării în bisericile din Zurich și în tot cantonul. Iată câteva din acestea:

• Cei care spun că evanghelia nu are valoare fără aprobarea Bisericii, sunt greșiți…
• În Evanghelie este cuprins tot adevărul (tot adevărul de care avem nevoie pentru mântuire).
• Christos este Marele nostru preot, singurul. Cei care pretind această poziție o uzurpă pe a lui Christos. (Atac la adresa papei ce se numește Potifex Maximus)
• Christos, care s-a adus ca odată ca jertfă și este suficient pentru mântuire. Mesa nu este o sacrificare nouă a lui Christos. Masa Domnului este o comemorare…
• Creștinii nu sunt obligați să împlinească nici o regulă a bisericii care nu a fost poruncită de Christos. Nu găsește nicăieri în Scirputră că în timpul postului dinaintea Paștelor oamenii nu au voie să mănânce carne. Și spune oamenilor că e o regulă nescripturală dându-le voie să consume carne. Dumnezeu nu a interzis căsătoria preoților, de aceea se pot căsători. Împreună cu alți 10 preoți face o petiție către episcop cerând să se permită preoților să se căsătorească. El însuși avea o femeie cu care trăise de ani de zile, și în 1524 se căsătorește cu ea public. Făcea lucrul acesta cu un an înainte de Luther.
• Autoritatea pretinsă de Biserică nu este de găsit nicăieri în Scriptură. Deci nu o are! Autoritatea de a ierta, de a decide soarta veșnică a omului, de a domina viața religioasă a indivizilor etc.
• Guvernul este o putere impusă de Scriptură.
• Scriptura nu spune nimic de purgatoriu (aici se decide soarta veșnică a omului, mântuirea sau pierzarea).
• Oamenii Bisericii trebuie să se pocăiască imediat, altfel vine judecata. Securea a și fost înfiptă la rădăcina copacului…

Prelații superiori ai Bisericii Catolice refuză să discute aceste teze. Îl declară eretic. Cer ca tezele lui să fie discutate de Biserică. Consiliul orașului are o poziție opusă. Din moment ce oamenii pot citi Scriptura în limba lor, cei din Consiliu au analizat tezele și le-au declarat biblice. Preoții cantonului în majoritatea lor acceptă tezele. Începe curățirea bisericilor. Astfel, se elimină sfinții din biserici, se renunță la mesă și se pune în loc predicarea Scripturii. Așa s-a realizat Reforma în Zurich.

Teologia lui Zwingli

Zwingli începe să publice cărți pe teme teologice în care explică doctrinele biblice. De exemplu, în timp ce Luther sugerează în mesajele lui că Dumnezeu i-a predestinat pe unii pentru iad, Zwingli spune că numai cei ce refuză Evanghelia vor ajunge în iad. Iadul e real, purgatoriu e o fantasmă. Copiii ce mor prematur sunt mântuiți. Sacramentele nu sunt vehicolele unor miracole spirituale, ci simboluri. Nici u preot nu poate ierta păcatele, ci nuai Dumnezeu le iartă. Preotul ne poate ajuta cu un sfat, doar atât.

Germanii din Elveția adoptă Noul Testament tradus de Luther și apoi traduc ei înșiși Vechiul Testament  înainte de Luther. Versiunea lui Luther era însă mai bună, și când devine accesibilă, este adoptată imediat.

Mănăstirile se închid, și se transformă în spitale și școli; călugării se căsătoresc; zilele sfinților sunt abolite; pelerianjele, apa sfințită și slijbele pentru morți sunt declarate ineficiente și abandonate. Zwingli devine cel mai important preot în Zurich și Biblia este declarată fundamentul legislativ și organizatoric al orașului.  Alte orașe de limbă germană urmează exemplul orașului Zurich. Contemporan cu Zwingli este preotul și umanistul Johannes Hausschein (Oecolampadius) din Basel, care spune: „Mântuirea noastră vine de la Domnul; pierzarea noastră vine de la noi!” La fel ca și în Zurich, mesa este eliminată la Basel. În acel moment Erasmus și alți profesori universitari pleacă din Basel.

Încercări de unificare a mișcărilor reformatoare

În situația în care Europa trecea prin frământările Reformei, au existat politicieni care au văzut avantajul unificării acestor mișcări. Prințul Filip din Hesa organizează o întrunire a reformaților din Germania cu cei din Elveția la castelul său din Marburg. Întrunirea a avut loc începând cu 29 septembrie 1529 și timp de câteva zile Luther și Zwingli au discutat doctrinele reformate. Zwingli acceptă în majoritate toate doctrinele lutherane, dar insistă că elementele mesei Domnului conțin în mod simbolic trupul Domnului. Luther susține că prezența este spirituală, deși nu materială ca și catolicii. În acest punct părerile  diverse au cauzat o ruptură. Din cele 17 puncte discutat, 14 au fost declarat puncte de credință comună! Unul, prezența Domnului în elemente, nu este comun. În 3 octombrie cei doi reformatori se despart fără să fi ajuns la un consens. Zwingli întinde mâna lui luther, dar acesta o respinge. „Nu sunt frații noștri!” – declară Luther despre cei din compania lui Zwingli.

Zwingli se întoarece foarte trist la Zurich. Începe să scrie tratatte de teologie protestantă. Trimite un astfel de tratat lui Carol V în 1530. Apoi unul îl trimite lui Fracisc I al Franței în anul următor, 1531.

Conflict în cantoanele Elveției

În același an orașul Zurich cere cantoanelor catolice să permită predicatorilor protestanți să predice pe teritoriul lor, dar se lovesc de un refuz categoric, ceea ce nu era în acord cu înțelegerea perfectată în anul 1529 între cantoanele Elveției. În 1529 avusese loc un război, și în ultimul moment cele două facțiuni s-au împăcat având la baza înțelegerii și această prevedere, că predicatorii protestanți pot predica în cantoanele catolice. În urma refuzului de a onora promisiunea dată, războiul celor două religii intră într-o fază sângeroasă. În octombire 1531 are loc lupta de la Kappel (tot acolo avusese loc cu doi ani înainte conflictul inițial ce se rezolvase prin acordul menționat). În această luptă inegală (armata protestantă avea 1500 de soldați, pe când cea catolică avea 8000!) tabăra protestantă suferă înfrângerea și Zwingli este ucis. Avea 47 de ani.

Mărturisiri de credință reformată în Elveția

În 1536 se redactează Prima Confesiune Helvetică, o mărturisire de credință pe bazele puse de Zwingli. Apoi se redactează o nouă mărturisire comună cu cea a orașului Geneva, unde Calvin era predicator. Zurich și Geneva dezvoltă de aici înainte o teologie reformată, așa cum o cunoaștem astăzi. Astfel au fost puse bazele teologiei reformate calviniste.

Aspectele pozitive ale lucrării lui Zwingli. Biblia este nu doar baza credinței, ci și baza legilor în societate! Legiuitorii trebuie să cunoască Scriptura și să legifereze pe baza celor revelate în Scripturi! Această concepție a fost preluată de Calvin, aplicată la Geneva și de acolo a fost răspândită în Scoția, Anglia, Olanda și mai ales în America. Dreptul englez s-a bazat pe concepția că legile societății trebuie să fie bazate pe revelația Scripturii, pe legile naturale așa cum ni le-a explicat Dumnezeu în Biblie.

Un alt aspect pozitiv al activității lui Zwingli. A fost gata să formeze o tabără comună cu luteranii, deși cele două orientări aveau un punct de vedere diferit în privința Cinei Domnului. Pe când Zwingli și cei ce erau în anturajul lui au fost deschiși pentru o colaborare cu lutheranii, deși aveau puncte de vedere diferite privind Cina Domnului, luteranii nu au fost așa de deschiși. Ambele tabere au pierdut enorm.

Aspecte negative ale activității lui Zwingli: A considerat că este justificat să pornească la război cu cantoanele ce nu permiteau predicatorilor protestanți să predice pe teritoriul lor. A mers la război, cu 1500 de oamnei împotriva a 8000 de oameni. Rezultatul a fost un dezastru. În urma acestui dezastru șapte cantoane s-au fixat în catolicism. Patru au stat pe poziții reformate. Restul au oscilat între cele două credințe. Dacă Zwingli ar fi prevăzut că războiul nu este forma cea mai potrivită de a răspândi credința, altfel ar fi fost orientarea cantoanelor Confederației Helvetice.

S-ar fi putut ajunge la o formulă de conviețuire pe baza toleranței religioase, așa cum s-a expereimentat de fapt într-un oraș Elvețian, Glarus. Când populația orașului s-a împărțit în două tabere între protestanți și catolici, preotul orașului a adoptat o poziție foarte interesantă. Dimineața ținea în Biserică mesa catolică. Seara ținea un serviciu de închinare pentru protestanți, pe baza expunerii Scripturilor. El a pledat pentru înțelegere între cele două tabere. Toleranța nu a fost însă o virtute a primilor reformatori. De catolici nici nu mai vorbim.  În următoarele decenii și secole Europa a fost cuprinsă de războaie foarte sângeroase între catolici și protestanți.

Au trebuit să treacă mulți ani, și să se experimenteze oroarea multor războaie ca în sfârșit catolicii să accepte că protestanții au dreptul la existență și li se cuvine să li se recunoască libertatea de închinare pe care au reclamat-o de la început. În Germania și în țările Nordice lutheranismul s-a impus ca religie dominantă. În Franța, Scoția, Olanda, Transilvania, s-a impus teologia reformată calvinistă.  Prin credincioși din aceste teritorii credința reformată a trecut oceanul și a influențat profund viața comunităților creștine din America.

Deși Zwingli a ieșit timpuriu de pe scena istoriei, cea mai mare influență asupra mișcării protestante avea să vină tot din Elveția, însă prin Calvin și orașul Geneva.

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru Reformatori. Aceștia au fost oameni de un curaj etraordinar! Au influențat epoca lor, și epocile ce au urmat după ei! Societatea le datorează atât de mult! Evul Mediu s-ar fi putut prelungi ușor încă 1000 de ani! Dar Dumnezeu a hotărât să ne dea lumina! Și ne-a dat-o prin intermediul tiparului și prin personalitățile ce au tradus Scripturile și au luptat ca adevărul Scripturilor să fie cunoscut de masele de oameni însetate după adevăr. Ca urmare a activității reformatorilor Biblia a fost tradusă în toate limbile Europei și credința reformată ce s-a format pe baza cunoașterii Scripturilor a transformat societatea în liniile pe care le cunoaștem deja. „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi!” a spus Mântuitorul nostru. Creștinismul a creat prima societate cu adevărat liberă! Și în același timp prosperă. Toate acestea datorită unor oameni curajoși ce au luptat pentru adevăr!

Predică ținută în Niles, LBM 19 noiembrie 2017 (Su. PM) Materialul istoric este datorat în primul rând lui Will Durant, Istoria Civilizației, vol. VI, Reforma.