Reforma Lutherană

Istoricii vorbesc despre mari evenimente ce au înrâurit profund dezvoltarea societății umane. Printre marile evenimente ce au influențat masiv istoria a fost și evenimentul Reformei religioase începută de Luther la 1517, în octombrie 31. Reforma lutherană nu a apărut din senin, ci au existat mișcări premergătoare acesteia, ce au anunțat-o și au prefațat-o. Am vorbit data trecută despre mișcari înnoitoare de spirit, ca mișcarea Valdensilor în sudul Franței prin secolul XII-XIII, ca mișcarea Lollarzilor din Anglia, începută de John Wycliffe (traducător al Bibliei în limba engleză la 1384), ca mișcarea Husită ce și-a luat numele de la Jan Huss din Praga ce predica în limba cehă în timpul slujbelor religioase și a câștigat masele la credința biblică. Jan Huss a sfârșit-o ars pe rug la Constanța, Elveția în 1415. Anul acela  a fost unul ce a reînnoit persecuțiile

Premergătorii Reformei

Jumătate de mileniu de la Reforma lui Luther

În Octombrie 2017 se împlinesc 500 de ani de la începutul Reformei religioase înfăptuite prin Martin Luther. Bisericile Evanghelice datorează mult lui Martin Luther, acel călugăr augustinian ce s-a împotrivit unui Imperiu și unei Instituții Eclesiastice atotputernice, și a făcut-o deoarece a aflat Adevărul și a dorit să rămână cu Adevărul.  Anul 1517 a intrat în istoriografie

CEL CE VINE

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim, amploarea evenimentului și ansamblul de acțiuni ce îl însoțește ne lasă uneori pe gânduri. De ce toată această manifestare grandioasă când peste câteva zile Fiul lui Dumnezeu urma să moară pe cruce? De ce atâtea acțiuni ce Îl identifică pe Domnul Isus ca Rege? De ce aceste acțiuni ce arată clar pretenția lui la tron?

Fiul lui David în fața tronului

Care sunt

Analiza teologică a unui colind românesc vechi

O ce Veste Minunată ­ –  O teologie minunată și corectă din punct de vedere biblic

După ce îngerii care au vestit nașterea Mântuitorului au oferit prin mesajul lor prima colindă, credincioșii au adoptat obiceiul de a vesti nașterea Domnului Iisus prin colinde. Până în vremurile mai apropiate colindele au fost creații populare. În limba română avem și verbul a colinda, care pe lângă conotația cântării mai are și pe cea de a merge de colo colo. Lucrul acesta îmi spune că strămoșii noștri au fost credincioși ce au răspândit Evanghelia și prin colinde, mergând din loc în loc.

Românii nu au fost creștinați printr-un decret așa cum s-a întâmplat cu unele popoare din jur. Bulgarii au fost creștinați la 876, rușii la 989, ungurii la anul 1000… Știți ce se întâmplă când un grup etnic este creștinat printr-un decret! Creștinarea nu este autentică, ci

Istoria şi învierea

Christos a înviat!

În această afirmaţie a credinţei creştine există mai multă teologie decât în toate afirmaţiile teologice formulate de oameni de-a lungul istoriei. În această doctrină există mai multă putere de transformare a omului decât în toate ideologiile şi religiile umane dezvoltate cu scopul de a altera viaţa şi comportamentul uman. În această formulare concisă a credinţei creştine există mai multă nădejde decât în orice program social elaborat de oameni sau în orice formulă escatologică a religiilor lumii.

Teologia cuprinsă în această afirmaţie e divină. Puterea învierii Domnului Isus este cea mai mare putere ce acţionează la ora actuală în lume schimbând vieţile oamenilor una câte una. Nădejdea învierii noastre pe baza învierii Domnului Isus este cea mai minunată nădejde ce a încăput vreodată în pieptul unui om.

ÎNVIEREA DIN PERSPECTIVA  ISTORIEI

Învierea lui Isus nu este doar teologie divină, nu este doar puterea ce schimbă vieţile oamenilor, nu e doar nădejdea cea mai minunată ce poate sălăşlui în noi, ci este şi evenimentul istoric ce a alterat pentru totdeauna istoria omului. Este aşa nimerit să privim istoria din perspectiva învierii. Suntem parte a istoriei, chiar dacă nu in-trăm în istorie. Ne naştem, trăim, activăm, şi apoi ne stingem. Există sens şi finalitate în istorie? Există raţiune pentru existenţa umană?

Terminologia creștină română – origini și semnificație

 Terminologia creştină română – origini şi semnificaţie. Termeni bisericeşti în limbă

Vocabularul religios creștin al românilor s-a format pe parcursul mai multor secole prin interferarea elementelor lingvistice ale grupurilor etnice ce au coabitat pe teritoriul României, fenomen ce a dus la formarea limbii române. Este cunoscut faptul că limba latină a dat baza limbii române la care s-au adăugat elemente de limbă slavă, greacă, maghiară etc. Nu trebuie să uităm nici de contribuția elementului prelatin. Limbajul religios la români este format din elemente provenite din limbile traco-dacă, latină, slavă și greacă, în principal, fiecare limbă din cele menționate contribuind la stabilirea unui lexic ce formează câte un segment important al vocabularului creștin la români. Astfel avem grupul termenilor religioși provenind din traco-dacă și latină – cel mai vechi, conținând termenii fundamentali; apoi grupul termenilor religioși provenind din slavonă – adăugat după venirea slavilor în teritoriile fostelor Dacii și impunerea limbii slavone ca limbă de cult; grupul termenilor religioși provenind din greacă – din aceștia doar câțiva fiind împrumutați în primele secole, ceilalți provenind din greaca medie și neogreacă prin aducerea creștinismului românilor sub hegemonie bizantină; și, mai puțin numeroși, grupul termenilor religioși provenind din maghiară, neglijabil din punctul de vedere al analizei ce urmează.

Consideraţii generale

Stadiul actual al cunoştinţelor privind problema discutată